Literature Review

Trenduri în activitatea turistică

Turismul se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică secolelor XX şi XXI. Activitatea turistică are un caracter dinamic, ea modificându-se odată cu schimbările ce au loc în cadrul economiei naţionale, iar fiecare participant la aceasta trebuie să fie mereu la curent cu tot ceea ce apare nou în acest domeniu.

O primă părere despre tendinţele actuale pe piaţa turistică am aflat-o citind cartea de “Economia turismului” a Rodicăi Minciu care spune că piaţa turistică se află într-o transformare continuă. Ca tendinţă generală, ea înregistrează o creştere în ritmuri superioare celor ale dinamicii economiei mondiale. Astfel, pe piaţa turistică, se menţine accentuată tendinţa de concentrare; circa 70-80% din totalul activităţii turistice se desfăşoară în şi între ţările superdezvoltate ale lumii; noii veniţi – ţările din Europa de Est şi din zona Asiei de Est şi Pacific, unele având o putere economică mai redusă şi o evoluţie contradictorie în acest plan – nu reuşesc o poziţionare de durată în topul ţărilor turistice şi o creştere sensibilă a cotei lor de piaţă. Autoarea mai spune că o altă tendinţă se referă la comercializarea vacanţelor, unde, alături de intermediarii consacrati – TO şi agenţiile de voiaj – se implică, tot mai mult, companiile aeriene, lanţurile hoteliere, instituţii reprezentând destinaţiile turistice, cu efecte asupra canalului de distribuţie, preţului, condiţiilor de comercializare,etc. În dorinţa apropierii de nevoile cumpărătorilor, de atragere a celor cu mijloace financiare modeste, organizatorii de vacanţe reduc cotele de comision, se mulţumesc cu marje de profit mici în schimbul unor cifre de afaceri mari. Deşi cele două forme majore ale circulaţie turistice – de masă şi de lux – vor continua să existe, se manifestă, totodată, o înclinaţie spre vacanţele cu preţuri mai accesibile. De asemenea, sunt promovate cu prioritate formele ecologice de petrecere a vacanţei, paralel cu sporirea responsabilităţii statului, organismelor de turism, turiştilor înşişi în dezvoltarea turismului durabil, în protejarea resurselor.(Rodica Minciu - “Economia turismului”, ediţia a 3ª adăugită şi revizuită, Editura Uranus, Bucureşti, 2004)

De aceeaşi părere este şi Gabriela Stănciulescu în “Managementul turismului durabil în centrele urbane”, care afirmă faptul că autorităţile trebuie să înţeleagă tendinţele internaţionale pentru a realiza planificarea dezvoltării turismului local şi pentru a veni în întâmpinarea aşteptărilor prezente şi viitoare ale turiştilor şi a realiza durabilitatea sectorului turistic. Având în vedere tendinţa internaţională, autorităţile locale vor determina propriile tendinţe, ca bază pentru planificarea turismului intern. Tot ea a făcut şi o enumerare a tendinţelor semnificative în turism, din punct de vedere calitativ, dintre care aş putea aminti dorinţa turiştilor de a participa la distracţii, sport şi aventură şi să asimileze cunoştinţe despre istoria, cultura şi natura zonelor pe care le vizitează, dorinţa lor de a-şi satisface anumite interese şi hobby-uri, orientarea spre ecoturism, turism cultural şi de aventură, spre destinaţii şi produse turistice noi, extinderea turismului de afaceri, preocuparea turiştilor pentru menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii lor sau preferinţa lor pentru vacanţe mai scurte, dar mai frecvente pe parcursul anului, folosirea în sectorul turistic a internetului ca cel mai important intrument de informare şi de marketing. O tendinţă importantă se referă şi la dezvoltarea turistică prin promovarea conservării mediului, a aşezărilor istorice şi a tradiţiilor culturale.(Gabriela Stănciulescu – “Managementul turismului durabil în centrele urbane”, Editura Economică, Bucureşti, 2004)