Recenzie critică - The macroeconomic impact of pandemic influenza - estimates from models of the United Kingdom, France, Belgium and The Netherlands

Prezenta lucrare are ca scop analizarea critică a articolului ”Impactul macroeconomic al gripei pandemice: estimări din modelele Regatului Unit, Franței, Belgiei și Țărilor de Jos”, realizat de specialiștii în sănătate publică și boli infecțioase M. R. Keogh-Brown, J. W. Edmunds (ambii din Regatul Unit) și P. Beutels (Belgia), împreună cu economistul R. D. Smith (Regatul Unit). Articolul, realizat în 2009 în timpul gripei porcine H1N1, pleacă de la premisa că o pandemie are un impact macroeconomic major al cărui cost poate fi estimat utilizând un model de echilibru general calculabil (EGC) multisectorial aplicat pe patru țări dezvolate din vestul Europei.

Articolul debutează cu un fapt tulburător, autorii anticipează o nouă pandemie în viitorul apropiat dat fiind faptul că în secolul 20 s-a înregistrat un număr de 3 pandemii severe, cea mai recentă în 1968. Așadar lucrarea enunța importanța unui plan de acțiune care să intervină în cazul unei pandemii și care totodată să conțină și o componentă economică, pe lângă cea de vaccinare și control al bolii, lucru care nu s-a întâmplat în timpul epidemiei SARS din 2003. Autorii subliniază că o viitoare epidemie mai puternică decât SARS ar putea avea un impact economic semnificativ datorat măsurilor de minimizare a îmbolnăvirii și mortalității, lucru ce ne este demonstrat în această perioadă tulbure a pandemiei de COVID-19.

Modelul EGC împreună cu datele epidemiologice (culese de la pandemiile din 1918, 1957 și 1968/69) sunt folosite pentru a calcula impactul economic potențial al unei pandemii și permit, de asemenea, o examinare a sectoarelor economice care ar fi de așteptat să reacționeze în fața unei astfel de situații. Autorii iau în calcul, în principal, impactul economic ca rezultat al îmbolnăvirii și absenteismului ofertei de muncă. Ca urmare a scăderii forței de muncă se crează un efect de domino: productivitatea este afectată, ceea ce duce la o schimbare a prețurilor apoi a preferințelor și tiparelor de consum etc.

Se iau în calcul două politici care pot duce la eradicarea bolii însă cu impact economic mare. Prima, se referă la închiderea școlilor pentru o perioadă între 4 și 13 luni. Autorii consideră că această măsură ar avea un impact asupra părinților care sunt responsabili de îngrijirea copiilor și astfel vor absenta de la muncă. Aceștia estimează pentru Regatul Unit un număr de 3,9 milioane de femei, adică 15,5% din forța totală de muncă care va fi scoasă din circuitul economic pe perioada închiderii școlilor. După părerea mea, luarea în calcul doar a femeilor este discutabilă și chiar nepotrivită vremurilor noastre în care se pune accent pe egalitate între sexe. A doua situație ia în calcul absenteismul preventiv care poate fi instigat de guverne sau poate veni natural din partea oamenilor din frica unei posibile infectări. Autorii utilizează rezultatele unui chestionar la nivel european care sugerează că 34% dintre angajați ar sta acasă de frica unei pandemii.

În opinia mea, cele două politici nu pot fi făcute responsabile pentru întregul efect economic negativ rezultat după o pandemie. Realitatea zilelor noastre ne arată o serie de alți factori care afectează economia cel puțin în egală măsură: restricțiile de mișcare, politicile autarhice, costurile cu vaccinurile și prevenția etc. O altă perspectivă interesantă și ignorată de acest articol este impactul potențial pe termen lung datorat închiderii școlilor și a învățământului online sau hibrid. Acesta de cele mai multe ori nu se ridică la standardele educației tradiționale și poate avea un impact economic semnificativ raportându-ne la viitoarea forță de muncă.