Administrație publică

STATUL - reprezintă forma instituționalizată de organizare politică a unei colectivități umane constituite istoric și localizate geografic pe un anumit teritoriu, în care un grup de indivizi exprimă și apără interesele fundamentale ale statului și ale națiunii.

ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE STATULUI

A. TERITORIUL - reprezintă spațiul geografic alcătuit din sol, subsol și ape, precum și din coloana aeriană aflată deasupra solului și apelor, asupra căruia statul își exercită suveranitatea sa exclusivă și deplină.

Asupra întregului său teritoriu, statul exercită o autoritate exclusivă, manifestată sub trei aspecte generale:

- plenitudine;

- exclusivitate;

- opozabilitate față de orice alt stat.

Importanța stabilirii teritoriului unui stat implică o delimitare precisă a frontierelor sale.

Frontiera reprezintă o instituție juridică importantă, iar dreptul internațional o definește ca o zonă care separă teritoriul unui stat de altul sau la care se limitează atributele suveranității statale.

Teritoriul prezintă două mari caracteristici:

- Indivizibilitate - unitate;

- Inalienabilitate - nu poate fi înstrăinat.

B. POPULAȚIA

Există două categorii de locuitori ai unui stat:

- care au aceeași cetățenie;

- are nu au calitatea de cetățean al statului respectiv, dar au o altă cetățenie sau sunt apatrizi.

Cetățeanul - individul legat de stat printr-o legătură juridică: cetățenia.

C. PUTERE SUVERANĂ

O autoritate publică este suverană atunci când nu este supusă nici unei alte autorități, nici în cadrul intern, nici pe plan extern.

În interiorul frontierelor sale, statul exercită o putere exclusivă; deține puterea de a controla, comanda și sancționa în mod suveran.

Este esențial ca puterea să fie legitimă și să se exercite în cadrul legislației constituționale adoptate în mod democratic.

Elementele legitimității puterii politice: legalitatea instituirii puterii (cu respectarea Constituției) și corecta folosire a acestei puteri (în conformitate cu legile statului).

CONCEPTUL FORMEI DE STAT

Un concept politico-juridic care exprimă modul de constituire și exercitare a puterii, de organizare și conducere a societății prin stat.

Este analizată sub trei aspecte: forma de guvernământ; forma structurii de stat; regimul politic.

3 criterii în funcție de care statul va căpăta o anumită formă:

1. modul de organizare și exercitare a puterii suverane pe teritoriul statului à stat unitar/stat federal.

2. caracterele și prerogativele organismului învestit cu funcția de șef al statului à monarhie/republică

3. metodele de guvernare à statul va avea un regim politic democratic/autocratic sau autoritar.

Orice stat, ca entitate suverană, deține prerogativa, în virtutea suveranității sale, de a decide, în mod liber și în conformitate cu prevederile constituționale, ce formă de guvernământ, de structură ori de regim politic să adopte.

STRUCTURA DE STAT

Din punct de vedere conceptual, structura de stat reprezintă modul de organizare al puterii în raport cu teritoriul statului.

STATUL UNITAR

Format dintr-un ansamblu unic de organisme constituționale prin care se exercită puterea politică la nivel central și local;

- activitatea de guvernare se difuzează de la centru pe cale ierarhică;

- există o singură ordine juridică întemeiată pe o constituție unică;

- populația are, de regulă, o singură cetățenie.

Deși statul este unitar, teritoriul sau poate fi împărțit în unități administrativ-teritoriale. Subdiviziunile administrativ-teritoriale ale statului au caracter administrativ și nu constituie state în interiorul statului.

Structura internă a statului este concepută pe principiul centralizării, reprezentând un ansamblu unic de instituții și puterea de control a autorităților publice centrale aspra autorităților locale.

DECONCENTRAREA - reprezintă diminuarea puterii centrale prin acordarea unei autorități publice locale, ai căror titulari sunt numiți de puterea centrală (în urma unui concurs), a dreptului de a lua decizii pe plan local.

PREFECTUL - este agentul local al puterii guvernamentale centrale, ce execută ordinele primite de la guvern și ia el însuși anumite decizii și care nu anulează autoritatea puterii centrale.

- Sunt numiți de guvern și plasați sub controlul ierarhic al acestuia.

Autoritățile centrale exercită un control ierarhic asupra agenților locali desconcentrați, având dreptul de a le aproba, suspenda, anula sau modifica actele emise.

Servicii publice deconcentrate: Direcțiile de Sănătate Publică, Inspectoratele școlare, Agențiile pentru protecția mediului, Direcțiile generale de poliție, Inspectoratele de muncă, Direcțiile de finanțe publice etc.

DESCENTRALIZAREA - reprezintă o alternativă la centralizarea excesivă. Este posibilitatea recunoscută de puterea centrală colectivităților locale de a adopta în anumite domenii sau la nivel teritorial anumite acte sau decizii, fără a se consulta în prealabil cu centrul.

Prin descentralizare sunt scoase din competența puterii și autorității centrale anumite servicii publice de interes local sau din domeniile speciale de acțiune și transferate în sarcina unor autorități ale administrației publice locale.

Primarii și consiliile locale beneficiază de o anumită independență față de puterea centrală și acționează în mod autonom.

Independența și autonomia se bazează pe faptul ca aceste organe sunt alese pe plan local și nu numite de puterea centrală.

STATUL UNITAR COMPLEX

Una dintre formele imperfecte sau atipice ale categoriei de „stat unitar”;

Statul unitar care fără a pierde unitatea sa de structură, prezintă mari diversități locale administrative, de legislație, de jurisdicție;

În practica constituțională, sunt considerate state unitare complexe: „uniunea încorporată” și „regionalismul”.