Ergonomie și protecția muncii

Pe masura apropierii de mileniul al III-lea, omul a reusit sa creeze brese

tot mai adanci in cunoasterea macro si microcosmosului sau. Si totusi, dupa

informatiile furnizate de Biroul International al Muncii, in fiecare tara exista

un foarte mare numar de muncitori care nu se mai intorc in sanul familiilor

lor, datorita accidentelor si bolilor profesionale. Din aceeasi sursa, se

aproximeaza ca, anual, 2 - 4% din produsul national brut reprezinta cheltuieli

si pierderi datorate accidentelor si bolilor profesionale.

Amploarea actuala a acestor fenomene impune reconsiderarea

criteriului securitatii si sanatatii in munca. Protejarii omului in procesul

muncii trebuie sa i se acorde acelasi loc ca si criteriului economic. Realizarea

acestui deziderat implica, in primul rand, schimbarea mentalitatii si atitudinii

indivizilor, de la muncitor pana la patron, de la proiectant la utilizator.

Intelegerea gravitatii riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala si

formarea unor deprinderi corecte in vederea evitarii lor sunt obiective a caror

atingere se poate asigura printr-un proces continuu de cautare, inceput inca

din scoala.

Pentru insusirea si aplicarea temeinica a masurilor si normelor de

protectie a muncii in conditiile progresului tehnic actual, sunt necesare

cunostinte teoretice si practice, atat de ordin general, cat si specifice fiecarei

profesiuni.

Studiul protectiei muncii trebuie sa inceapa prin cunoasterea

problemelor generale de baza, axate pe factorii de risc de accidentare si

imbolnavire profesionala care pot sa apara in procesul de munca si pe

principalele masuri de combatere a acestora. Dupa insusirea acestor

cunostinte, valabile pentru toate conditiile si locurile de munca, se pot aborda

problemele specifice unui anumit sector de activitate, in cadrul disciplinelor

tehnologice.

In virtutea acestor idei a fost conceput manualul de protectie a muncii

pentru invatamantul universitar, raspunzandu-se astfel cerintei exprese din

Normele generale de protectie a muncii referitoare la realizarea pregatirii

generale in domeniu in invatamantul tehnic (preuniversitar si universitar).

In primul rand, in elaborare s-a urmarit explicitarea conceptelor

teoretice, cum ar fi cele referitoare la obiectul protectiei muncii, factorii de

risc de accidentare si imbolnavire profesionala, mecanismul producerii

accidentelor de munca, notiunea si elementele caracteristice accidentului si

bolii profesionale, principii de organizare a activitatii si a locului de munca

etc. De asemenea, s-a trasat contextul legislativ in cadrul caruia se desfasoara

in tara noastra activitatea de prevenire a producerii accidentelor si

imbolnavirilor profesionale. Nu in ultimul rand, avand in vedere necesitatea

dobandirii de catre viitorii lucratori a unor atitudini corecte in raport cu

procesele de munca in care vor fi implicati, s-au precizat si modalitati practice

de realizare a securitatii la locul de munca - masuri minimale de protectie a

muncii specifice unor activitati cu larga raspandire, primul ajutor in caz de

accidentare s.a.

1. NORME DE PROTECTIE A MUNCII

Din punctul de vedere juridic, normele de protectie a muncii sunt acele

norme de convietuire sociala care, garantate sau nu prin forta de constrangere

a statului, reglementeaza conduita oamenilor in cadrul unor comunitati

productive, determinand conditiile in care urmeaza sa efectueze diferite

operatii concrete de utilizare a echipamentelor si obiectelor muncii si

excluzand orice riscuri, urmarind cu prioritate apararea sanatatii, a integritatii

corporale a executantului.