Capitolul 4 - întemeierea unui grup

INTEMEIEREA UNUI GRUP

Acest capitol trateaza tipurile de procese ce se produc in grupuri pe parcursul stadiilor de initiere si activitatile asistentilor sociali in vederea facilitarii acestor procese. Membrii cauta sa inteleaga procesul de initiere din mai multe motive.

Toate grupurile trec prin faze de initiere iar asistentii sociali care inteleg acest fapt nu vor fi foarte preocupati de intamplarile ce intervin pe parcurs in grup. Ei vor percepe mai degraba aceste intamplari ca pe niste eforturi depuse spre a ajuta la implinirea scopului stabilit de grup, selectand activitati pentru a atinge aceste scopuri, si invatand sa aibe incredere si sa coopereze unii cu ceilalti. Asistentul poate invata sa faca diferenta intre modelele tipice, corecte si acelea care necesita luarea unor masuri speciale pentru a eluda producerea unor discrepante sau chiar desfintarea grupului.

Dupa cum am mentionat in capitolul 3, asistentul social trebuie sa invete sa integreze cunostintele fazelor de dezvoltare a grupului cu stadiile procesului de munca. Capitolul 4 incearca sa intensifice aceasta integrare cu o referinta la intemeierea grupului.

In prima parte a capitolului, prezentam procesul formarii grupului asa cum se produce in orice grup. Precedand aceasta tema despre formarea grupului, prezentam sarcinile pe care asistentul trebuie sa le intreprinda pentru a indeplini scopurile grupului. Aceste sarcini includ ajutarea membriilor pentru a se decide asupra scopurilor grupului ce-i va ajuta sa-si atinga telurile, asemanator regulilor grupului ce exercita influenta asupra conduitei.

Atat membrii grupurilor cat si asistentii vor trebui sa adune informatie pentru a gasi moduri eficace pentru indeplinirea scopului grupului. De regula, cand grupul este considerat un tratament, aceasta strangere de informatii este conceputa ca o evaluare.

Trebuie inteleasa si aparita unui numar de probleme privind emotiile ce intervin in etapele primare. Membrii sunt adesea ambivalenti, deoarece sunt captivati de grup in timp ce traiesc o neliniste gandindu-se la investitia pe care o fac.

Membrii vor avea sentimente fata de asistentul cu care vor trebui sa invete a coopera.

Incheiem capitolul cu o discutie despre cum sa rezolvam formarea neobisnuitelor dificultati. De asemenea este inclus si un exercitiu de grup bazat pe incercarea de a schimba acceptiunea individului despre formarea grupului.

PROCESUL DE FORMARE AL GRUPULUI

In primele intalniri ale grupurilor, in special in acelea in care membrii nu se cunosteau intre ei dinainte, apare o mica impartasire de particular, reactii cu caracter intim si experiente. Mai degraba membrii vor actiona unul asupra altuia in moduri bazate pe atribute indeajuns de superficiale si pe experiente. Spre exemplu, membrii vor discuta pe marginea diferentelor si asemanarilor locurilor in care au trait, si vor vorbi in primul rand cu oamenii care sunt asemenea lor in moduri evidente cum ar fi varsta, rasa si sex. Este posibil ca membrii sa caute altii apartinand grupului care le impartasesc aceleasi interese in sport, politica, religie, sau activitati intreprinse in timpul liber.

In discutia lui despre intemeierea grupului, Yalom subliniaza faptul ca in grupurile definite ca cele ce ofera terapie, "descrierea simptomului este un subiect timpuriu favorit, la un loc cu experientele anterioare, ingrijirea medicala si corpul.”

El vede aceasta activitate tipizata ca un mod de a trata cu anxietatea prezenta la inceput.

DECIZIILE ASUPRA SCOPURILOR GRUPURILOR

In procesul de a deveni cunoscuti intre ei, membrii sunt nevoiti sa determine scopurile/scopul grupului. Acest lucru ar putea fi simplu ca atunci cand un grup a fost format in scopul unei teme extrem de specifice cum ar fi sporirea caracterului afirmativ sau parintesc. Membrii aflati in aceste imprejurari s-au alaturat grupului pentru a asimila abilitati sociale specifice sau tehnici disciplinare.

Determinarea scopurilor grupului ar putea fi, cu toate acestea, un proces mult mai complex atunci cand membrii au motive aditionale, alternative sau chiar motive ascunse pentru a se alatura grupului. Un exemplu de motiv ascuns a fost acela a unui membru apartinand unui grup cu caracter afirmativ care spera sa-si faca prieteni; alt exemplu a fost acela al unei femei aprtinand unui grup pentru educarea parintilor, care cauta incurajare pentru gasirea unui loc de munca in afara gospodariei.

Alta persoana se alaturase unui grup pentru plasarea locurilor de munca, in scopul recrutarii oamenilor pentru un proiect cu actiune sociala ce promova un program al serviciului public pentru cariera.

O discutie mai amanuntita despre scopuri, in perioada de formare a grupului, duce de cele mai multe ori la o alegere a scopului grupului ce se bucura de devotament din partea tuturor membrilor.

Totusi, in anumite instante, problemele individuale care vor extinde sau schimba scopurile grupului nu se finiseaza pana cand nu sunt determinate progresele grupului pana la stadiul urmator si activitatile pentru indeplinirea scopului.

Problemele ce intervin la luarea deciziilor, in activitati, sunt de cele mai multe ori rezultatul lipsei de angajament fata de scopul grupului din partea unora sau a tuturor membrilor.

In unele grupuri, principala expunere a scopului este vaga. Aceasta este o afirmatie adevarata precum sporirea relatiilor interpersonale.

Membrii ce apartin acestui tip de grup trebuie sa participe la discutii mai avansate pentru a clarifica scopul, acesta servind ca baza pentru deciziile ce prevad activitatile grupului.

De obicei, in acord cu determinarea scopurilor, membrii vor simti nevoia de a aduna diferite tipuri de informatie. Aceasta activitate ii ajuta pe membrii sa determine scopurile grupului in amanunt, deoarece ridica probleme ce-i priveste personal sau ca grup. Strangerea de informatie include si asigurarea detaliilor privind problemele individuale sau cele ale grupului.

In grupurile devotate indepliniri scopurilor ce tin de anumite tratamente individuale, membrii vor obtine notiuni fundamentale ale cauzelor si solutii pentru problemele individuale de comportament, aceste formand o evaluare a problemelor individuale de comportament ale membrilor. Ca o completare, sau chiar ca o inlocuire a evaluarii orientative a membrilor, procesul de strangere a informatiei se poate concentra asupra analizarii altor sisteme, cum ar fi scolile, comunitatile sau locurile de munca ale familiilor membrilor.

Sunt o serie de metode folositoare pentru evaluarea persoanelor, a grupurilor, si a sistemelor mai extinse ca cele furnizate de Siporin, Compton, Galaway si Rose. Aceste schite pot fi folosite la persoane, familii sau in munca de grup. In toate aceste contexte asistentii sociali si clientii ar trebui sa-si bazeze actiunile pe o analiza a sistemelor aferente problemei expuse.

Evaluarea problemelor intampinate de membrii grupului va folosi aceleasi concepte si teorii ca cele folosite in munca cu individuali.