Etica cercetării științifice

Cadrul legislativ care reglementează aspectele etice din domeniul cercetării ştiinţifice este constituit din acte normative naţionale şi directive europene prin care se stabilesc principiile generale, responsabilităţile şi prerogativele ce decurg din calitatea de cercetător şi respectiv de angajator sau finanţator al cercetărilor.

Legislaţia naţională

Legea nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare ( MO nr. 505 din 4 iunie 2004)

Ordinul nr. 400 din 22 februarie 2007 al ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului pentru aprobarea componenţei Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, a Comisiilor de Etică cu statut permanent şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a acestora. Ordinul 400/2007 a fost modificat şi completat prin:

Ordinul nr. 3609 din 31 martie 2008 al ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Directiva 2005/ 251/ CE privind Carta europeană a cercetătorului şi codul de conduită pentru recrutarea cercetătorilor

Legea nr. 206/2004 (MO nr. 505/4 iunie 2004) BUNA CONDUITĂ ÎN CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ ŞI INOVARE

REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE A CONSILIULUI NAŢIONAL DE ETICĂ

(Anexa 4 a Ordinului 400/2007 şi

Anexa 3 a Ordinului 3609/2008)

Definirea unor termeni:

fraudă în ştiinţă – acţiunea deliberată de confecţionare, falsificare, plagiere sau înstrăinare ilicită a rezultatelor cercetării ştiinţifice.

confecţionarea de date – înregistrarea şi prezentarea unor date din imaginaţie, care nu sunt obţinute prin metodele de lucru folosite în cercetare.

falsificare – denaturarea în mod intenţionat a materialelor de cercetare, a echipamentelor sau rezultatelor, precum și omiterea unor date sau rezultate cu scopul de a deforma rezultatele cercetării.

plagiat – însuşirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obţinute, prezentandu-le drept creaţie profesională proprie.

conflict de interese – situaţia de incompatibilitate în care se află o persoană care are un interes personal ce influenţează imparţialitatea şi obiectivitatea activităţilor sale în evaluarea, monitorizarea şi raportarea activităţilor de cercetare-dezvoltare;

interesul personal incude orice avantaj pentru persoana în cauză, pentru soţ/soţie, rude ori afini, pană la gradul al patrulea inclusiv pentru instituţia din care face parte.

Dispoziţii generale:

Principiile morale şi procedurile destinate aplicării în activitatea de cercetare-dezvoltare sunt reunite în Codul de Etică şi Deontologie profesională a personalului de cercetare dezvoltare.

Responsabilitatea elaborării Codului de Etică şi Deontologie profesională a personalului de cercetare dezvoltare revine autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare care va ţine seama de reglementările internaţionale la care România este parte.

Autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare este reprezentată de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului.

Activitatea de cercetare-dezvoltare se desfăşoară în respect faţă de fiinţa umană şi demnitatea sa, faţă de suferinţa animalelor şi cu ocrotirea mediului natural şi a echilibrului ecologic.

Buna conduită în cercetare dezvoltare nu este compatibilă cu:

Ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite

Confecţionarea de rezultate şi înlocuirea rezultatelor cu date fictive

Interpretarea distorsionată a rezultatelor în mod deliberat şi deformarea concluziilor

Plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori

Neatribuirea corectă a patrenităţii unei lucrări

Introducerea de informaţii false în solicitările de finanţare

Deturnarea fondurilor de cercetare

Nedezvăluirea conflictelor de interese

Nestocarea rezultatelor sau stocarea lor eronată

Nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate