Tehnici de Adoptare a Deciziei Administrative

- . Notiunea de stat

Potrivit unei definitii politologice, statul reprezinta o comunitate politica ce ocupa un anumit

teritoriu, având un guvern si beneficiind de suveranitate atât în interior, cât si în afara granitelor

sale1.

Conform analizei politologice statul apare deci ca o colectivitate umana istoriceste constituita si

organizata pe un anumit teritoriu, care se structureaza politic în grupul de guvernanti si restul

populatiei.

Din aceasta definitie rezulta cel putin patru elemente definitorii ale notiunii de stat din perspectiva

analizei politologice:

a) organizarea politica a unei comunitati umane;

Modul de constituire si organizare difera de la stat la stat si poate fi generat de factori naturali

(asezarea geografica, conformatia solului), militari (cuceriri teritoriale), economici (bogatiile

naturale) etc.2

Cerinta unui anumit grad de organizare sociala si politica are o importanta deosebita pentru a se

face distinctia între formatiunile prestatale cu caracter rudimentar, caracterizate prin anarhie,

dezordine sociala, si stat care presupune o organizare sociala ordonata si ierarhizata.

b) gradul de coeziune al colectivitatii respective;

Coeziunea unei colectivitati umane este data, în primul rând, de comunitatea limbii vorbite, de

factorii etnici, de valorile culturale si traditiile comune, de comunitatea de viata economica, de

valorile politice, de solidaritatea indivizilor, indiferent care ar fi structura etnica a populatiei s.a.

Coeziunea unei societati organizate statal poate fi privita sub mai multe aspecte:

- istoric (valorile si traditiile istorice pastrate si respectate în procesul de formare si dezvoltare a

natiunii pe teritoriul statului);

- economic (traditiile dezvoltarii economice);

- cultural (limba si cultura comuna);

- religios (respectarea unui anumit cult religios);

- politic (instituirea puterii politice, organizarea politica unitara, stabilirea institutiilor

guvernante);

- national (preponderenta în ansamblul populatiei a unei natiuni în raport cu minoritatile

nationale) etc.

c) raporturile de comanda/supunere (subordonare) existente între guvernanti si guvernati;

Raporturile politice bazate pe principiul comanda/supunere (subordonare) presupun exercitarea

puterii de constrângere atu al statului3. Prerogativele statului de a adopta sau sanctiona norme de

conduita, inclusiv în domeniul organizarii vietii publice si al guvernarii, si a le pune în aplicare,

precum si de a pedepsi încalcarea acestora constituie un atribut inerent al sau. Aceste prerogative

sunt înfaptuite de organisme specializate, investite în mod legitim cu atributii de putere.

1 Tudor Draganu, Drept constitutional si institutii politice, vol.I, Târgu Mures, 1993, p.94.

2 Jack C. Plano, Milton Greenberg, The American Political Dictionary, The Dreyden Press, Hinsdale, Illinois, 1976,p.l 8.

3 Henry Brun, Guy Tremblay, Op. cit., p.65.

d) legitimitatea exercitarii autoritatii si a puterii de comanda (dominatie) de catre guvernanti.

Daca privim însa statul facând abstractie de indivizii care exercita la un moment dat puterea, acesta

ne va aparea ca un fenomen social manifestat printr-o multitudine de acte si fapte de guvernare.4

Institutiile politice desemneaza în mod obisnuit organele statului ce realizeaza functii legate de

exercitiul suveranitatii (elaborarea legilor, punerea lor în practica si inducerea ordinii publice). Desi

populara aceasta definitie prezinta dezavantajul de a perpetua incertitudinile pe care conceptul de

suveranitate le presupune, mai ales în conditiile trasformarii înregistrate odata cu procesele de

globalizare si de integrare în noi forme politice precum Uniunea Europeana.

Suveranitatea a fost înteleasa, la origine ca o forma de competenta ultima ce nu poate suferi nici un

fel de limitare a puterii monarhilor. Ori aparitia curtilor constitutionale, fenomen esential în practica

statului de drept, a însemnat supunerea parlamentelor, reprezentante ale suveranitatii, unor limitari

juridice si de competenta.

Fata de aceasta evidenta imprecizie s-a încercat definirea institutiilor pe baza proceselor electorale.

Institutiile politice fiind cele ce rezulta direct din competitia electorala. Cum însa si aceasta solutie

prezinta dificultati (monarhii constitutionali sunt ereditari, unii judecatori americani sunt alesi)

impreciziile termenului obliga la o definire cât mai clara.