Decontările cu valută

Relaţiile financiar-valutare internaţionale pe care ţara noastră le realizează cu pieţele celorlaltor state determină operaţiuni cu mijloace de plată internaţionale, operaţiuni care apar ca urmare a activităţii comerciale de import-export ca plăţi necomerciale ale unor instituţii sau persoane particulare din străinătate sau din ţară şi ca rezultat al operaţiunilor financiar-bancare iniţiate sau sprijinite de guvern.

Efectuarea plăţilor şi lichidarea datoriilor faţă de străinătate, presupun utilizarea, pe lângă valute şi într-o proporţie mult mai mare decât acestea a titlurilor de credit pe termen scurt, care poartă denumirea generică de devize.

Sfera de cuprindere a noţiunii de devize diferă în concepţiile unor autori. Astfel devizele reprezintă:

- „titluri de credit pe termen scurt exprimate în valută şi reprezintă cel mai important instrument de plată internaţional” incluzând în noţiunea de devize „cambiile, cecurile, acţiunile şi obligaţiunile liberate în valută”

- „instrumente de plată şi credit exprimate într-o monedă străină (valută) şi care înlocuiesc banii lichizi, numerarul şi stingerea unei creanţe în străinătate”

- „prin devize se înţeleg în sens mai restrâns, mijloace de plată exprimate în monedă străină ( monedele, dar mai ales bancnotele) şi care în mod curent sunt cunoscute sub denumirea de valute”.

În sens mai larg noţiunea de devize cuprinde:

a) valuta efectivă;

b) instrumente de plată şi de credit exprimate în valută ( cambia, sau trata, biletul

de ordin, cecul);

c) disponibilităţi valutare, aflate în conturile curente bancare;

d) titlurile de valori sau hârtiile de valoare (acţiuni, obligaţiuni, rente etc.) exprimate în monede străine şi putând fi transformate în valută.

- „ansamblul mijloacelor de plată exprimate în monedă străină cuprinzând alături de valute şi metale preţioase, inclusiv cambiile, cecuri, acţiuni, obligaţiuni în moneda acelei ţări (convertibilă sau neconvertibilă). La rândul ei valuta reprezintă moneda naţională în măsura în care îndeplineşte condiţia de instrument de plată prezentă cu caracter internaţional”

Devizele împreună cu valutele fac parte din rezerva internaţională definită de banca centrală a unei ţări. Rezerva internaţională, cunoscută sub denumirea de rezervă monetară internaţională, rezervă de mijloace de plată străine sau lichiditate oficială reprezintă parte din suma mijloacelor de plată internaţionale (a creanţelor exprimate în valută faţă de străinătate şi care există într-o ţară, de regulă pe un termen de până la 3 luni).

Activităţile de vânzare/cumpărare şi a altor valori ce reprezintă o creanţă asupra străinătăţii generează în cadrul economiei naţionale un disponibil curent de mijloace băneşti cu circulaţie internaţională.

În cadrul lichidităţii internaţionale un rol important revine rezervelor valutare care reprezintă active externe deţinute de băncile centrale sub formă de aur, valute în conturi curente, depozite la termen şi depozite colaterale, DST, creanţe asupra FMI, titluri exprimate în monede convertibile, alte creanţe.

Activele externe deţinute de sistemul bancar din România cuprind aurul monetar, deţineri de DST şi devize convertibile.

Rezervele valutare sunt urmărite ca indicator important ce exprimă caracterizarea economiilor naţionale în privinţa credibilităţii financiare şi economice. Se consideră un nivel corespunzător pentru rezerva valutară acel nivel care poate acoperi nivelul important al ţării respective pentru o perioadă de 3,5 luni.

Fiecare componentă a rezervelor valutare se formează prin operaţiuni specifice. Devizele convertibile rezultă în urma operaţiunilor din balanţa de plăţi (export mai mare decât importurile, primiri de fonduri financiare şi de credit, transferuri), din operaţiunile de cumpărare pe piaţa valutară, din poziţia de rezervă la FMI în cazul în care are loc o depăşire a cotei de 75% din suma subscrisă la Fond în moneda naţională.

Valutele de rezervă asigură ţării puternice „secretul minunat al deficitului fără plânsete, care permite să iei fără să dai, să împrumuţi fără să te împrumuţi şi să primeşti fără să plăteşti”.

Aceste credite de ţara puternică de pe urma utilizării monedei sale naţionale de valută de rezervă sunt deosebit de avantajoase datorită dobânzii foarte reduse şi anume dobânda curentă pe care băncile o acordă la depunerile la vedere. „Disponibilităţile unei ţări în valută de rezervă sunt ţinute în general în cont la băncile din ţara de provenienţă a valutelor. Pentru aceste disponibilităţi, băncile plătesc dobânda curentă la depuneri, care este mult inferioară dobânzii la creditele pe termen mijlociu sau lung”. Ele se folosesc ca oricare alte disponibilităţi în conturile băncilor pentru operaţii bancare inclusiv acordarea de credite şi investiţii interne sau externe.

Rezerva internaţională este folosită pentru următoarele destinaţii:

• echilibrarea balanţelor plăţilor externe curente (în cazul în care ţara nu are credite internaţionale pentru realizarea acestui echilibru);

• garantarea solvabilităţii ţării la extern, dacă aceasta nu doreşte să recurgă la finanţare externă pentru acoperirea deficitului balanţei de plăţi externe curente;

• posibilitatea de investiri temporare a excedentelor valutare ale ţării în străinătate;

• intervenţie pe piaţa valutară prin vânzare de valută pentru a sprijini un anumit curs valutar în scopul stopării descreşterii cursului.

Evidenţa operaţiunilor bancare cu străinătatea include:

- Operaţii cu mijloace de plată străine: valute efective, cecuri în valute, ordine de plată, etc.

- Operaţii de încasări şi plăţi prin conturi, respectiv viramente.

Deoarece operaţiunile de plăţi şi încasări cu străinătatea se vor realiza numai prin conturi, respectiv viramente, băncile noastre şi cele din străinătate îşi deschid reciproc conturi numite de corespondent, care pot fi:

- Conturi „NOSTRO” – deschise la băncile din străinătate pe numele băncii din ţara noastră;

- Conturi „LORRO” – deschise la banca din ţara noastră pe numele băncilor corespondente din străinătate.