Gestiune Bancare

1. Principiul independenţei exerciţiului care presupune delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor aferente activităţii băncii pe măsura angajării acestora şi a trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se referă. Acest rezultat trebuie să cuprindă toate cheltuielile şi veniturile care se raportează la acest exerciţiu, pe măsură ce sunt angajate şi nu pe măsura încasării contravalorii acestora sau a efectuării plăţilor.

2. Principiul prudenţei potrivit căruia nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuierilor ţinând cont de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului anterior sau a exerciţiului curent. Acest principiu are ca scop evitarea riscurilor de transfer în viitor a incertitudinilor prezente. Prin aceasta nu se permite decât:

- luarea în considerare a beneficiilor realizate, cu excluderea unor câştiguri potenţiale cum sunt cele de titluri sau imobilizări;

- luarea în considerare a pierderilor imediat ce acestea devin probabile, chiar dacă nu vor fi cunoscute decât după închiderea exerciţiului financiar.

Reglementările bancare prevăd excepţii de la acest principiu, în ceea ce priveşte operaţiunile de piaţă care sunt evaluate la preţul pieţei astfel:

- luarea în considerare a rezultatelor obţinute pe titlurile de tranzacţie;

- luarea în considerare a rezultatelor potenţiale privind instrumentele financiare la termen;

- neconstituirea de provizioane pentru minus - valorile latente la titlurile de investiţii;

- înregistrarea la preţul de piaţă a operaţiunilor în devize.

3. Principiul continuităţii activităţii conform căruia se presupune că societatea bancară, respectiv banca, îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activităţii.

4. Principiul permanenţei metodelor sau principiul consecvenţei presupune că metodele de evaluare trebuie să rămână aceleaşi de la un exerciţiu financiar la altul. Aceasta presupune continuitatea în aplicarea regulilor şi normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.

Schimbarea metodelor contabile nu poate fi decât excepţională, caz în care modificarea metodei contabile trebuie să fie înscrisă în bilanţul contabil, în raportul de gestiune şi în raportul cenzorilor, iar incidenţele contabile trebuie evaluate în viitor.

5. Principiul intangibilităţii bilanţului potrivit căruia bilanţul de deschidere a unui exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului financiar precedent. Acest principiu interzice înregistrarea directă a veniturilor sau a cheltuielilor în conturile de capitaluri proprii, şi trecerea lor prin contul de rezultate. Astfel, rezultatul activităţii se asimilează capitalurilor proprii şi se obţine ca diferenţă între venituri şi cheltuieli.

6. Principiul necompensării presupune ca elementele de activ şi de pasiv să fie evaluate şi înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisă compensarea între posturile de activ şi cele de pasiv ale bilanţului contabil, precum nici între veniturile şi cheltuielile din contul de rezultate. De la acest principiu fac excepţie operaţiunile de tip swap care constau în schimbarea devizelor în baza a două cursuri, la vedere şi la termen.