Instituții de Credit

Cap.1 Sisteme bancare contemporane

1) Rolul şi funcţiile sistemelor bancare

2) Structura sistemelor bancare

3) Caracteristici actuale ale sistemelor bancare

4) Tendinţe ale sistemelor bancare

5) Modele şi strategii bancare

6) Evoluţii şi perspective privind sistemul bancar din România

1) Rolul şi funcţiile sistemelor bancare

Specificul activităţii bancare şi rolul acesteia în economia unei ţări presupune un mod aparte de organizare, fiind domeniul cel mai reglementat.

Reglementarea este dată în fiecare ţară de legea bancară naţională care are menirea de a crea condiţiile unei concurenţe normale. Pentru ţările U.E. cadrul legislativ este dat de Directivele Europene transpuse în Reglementări Naţionale.

Instituţiile de credit indeplinesc un dublu rol:

- intermediere financiară având menirea de a realiza legătura între cei care au nevoie de

resurse financiare şi cei care au excedente. În cadrul acestei intermedieri distribuirea de

credite reprezintă operaţiunea de bază. Instituţiile de credit au rol de intermediere în

relaţia economisire-investire, relaţie decisivă pentru creşterea economică.

- instituţiile de credit au un rol important în mecanismul de transmisie a politicii

monetare de a cărui eficacitate depinde starea de sănătate a sistemului bancar şi a

economiei.

Pornind de la acest dublu rol, desprindem următoarele funcţii :

• colectarea (atragerea) de lichidităţi

• distribuirea de credite

• gestionarea a mijloacelor şi instrumentelor de plată

• furnizarea de informaţii şi asigurarea de lichidităţi clienţilor (persoane fizice şi juridice)

Activitatea bancară din spaţiul european are la bază câteva principii:

1) libertatea deplină a mişcărilor de capital

2) libertatea instituţiilor de credit în operaţiuni de creare de sucursale în străinătate

3) prestarea liberă de servicii bancare

4) supravegherea acativităţii bancare de către autoritatea din ţara de origine

Observaţie: prin aplicarea acestor principii s-a urmărit armonizarea legislaţiilor şi reglementărilor naţionale vizând aspecte referitoare la condiţiilor de acces spre piaţa bancară, reguli contabile, norme prudenţiale minime, protecţia deponenţilor, etc.

2) Structura sistemelor bancare

La modul cel mai general, sistemul bancar al unei ţări este format din Banca Centrală

(de emisiune) şi băncile din sistemul bancar, care în funcţie de natura activităţii lor sunt: bănci comerciale (de depozit; universale), bănci de afaceri, bănci şi instituţii specializate de credit, etc.

Din punct de vedere al organizări activităţii bancare şi al gradului de specializare putem vorbi despre două tipuri de sisteme bancare:

- sisteme bancare ale Europei continentale, mai puţin specializate şi care funcţionează după modelul băncii universale

- sisteme bancare bazate pe modelul american (aplicat şi în alte ţări, precum cele asiatice) bazat până nu demult pe principiul unei specializări stricte a instituţiilor bancare (de credit). Asistăm astăzi la diluarea acestei caracteristici mergându-se spre universalizarea activităţii bancare.

3) Caracteristici actuale ale sistemelor bancare

• diversitatea sistemelor bancare : există în fiecare ţară un număr sporit de instituţii de credit, definite de legea bancară şi ale căror caracteristici pot fi diferite.

Avem mai multe criterii:

1) după clientelă sau după activitate:

- bănci cu vocaţie universală

- instituţii specializate

2) după natura capitalului

- public

- privat

3) după natura acţionarilor

- rezidenţi

- nerezidenţi

4) după dimensiune

- bănci de talie mică (locală)

- bănci regionale

- bănci de tale internaţională

• concentrarea activităţii bancare : reprezintă ponderea deţinută de câteva bănci în total

active bancare (gradul de concentrare se judecă în funcţie de nivelul activităţii şi îndeosebi de mărimea depozitelor atrase şi creditelor acordate). Studii recente au demonstrat că un număr redus de bănci controlează cea mai mare parte din piaţa bancară (BCR Erste, BRD-GSG, Raiffeisen, Unicredit)

• bancarizarea : furnizează informaţii relevante cu privire la gradul de dezvoltare a sistemului bancar al unei ţări.

Indicatorii sunt:

- numărul de conturi la vedere

- numărul cardurilor

- numărul ghişeelor şi automatelor bancare

- raportul angajaţi în industria bancară / populaţia ţării

• restructurarea sistemelor bancare (cea mai dinamică ca fenomen) : cuprinde fuziuni, achiziţii, absorbţii, operaţiuni transfrontaliere, preluări pachete de control de către bănci străine, operaţiuni încrucişate (activităţi bancare combinate cu asigurări, investiţii pe piaţa de capital). Deci asistăm astăzi în lume la un proces intens de integrare a activităţii bancare cu cea de asigurări şi de capital în cadrul aceluiaşi grup financiar.

• criza sistemelor bancare : aceste crize sunt alimentate de câteva fenomene:

- amploarea şi rapiditatea schimbărilor care au loc în materie de reglementări bancare

- deficienţe de control şi supraveghere prudenţială

- criza pieţelor imobiliare