Operațiunile Instituțiilor de Credit

Capitolul 1

ROLUL SI FUNCTIILE BANCII CENTRALE

Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de institutii financiar-bancare care functioneaza într-o tara, raspunzând necesitatilor unei etape a dezvoltarii social-economice.

În general, sistemul bancar dintr-o tara cuprinde:

- cadrul institutional, format din banca centrala cu rol de coordonare si supraveghere, banci comerciale si alte institutii financiare asimilate acestora;

- cadrul juridic, format din ansamblul reglementarilor care guverneaza activitatea bancara.

În evolutia sa, sistemul bancar parcurge faze de specializare si sectorizare. Specializarea bancara reprezinta orientarea activitatii diferitelor banci doar spre anumite servicii, operatiuni, produse bancare. Notiunea de sectorizare poate fi definita ca fiind un tip aparte de specializare ce consta în orientarea activitatii bancare spre anumite domenii de activitate economica.

Într-o economie de piata, sistemul bancar îndeplineste functia de atragere si concentrare a economiilor societatii si de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv si impartial de alocare a creditului, catre cele mai eficiente investitii. În îndeplinirea acestei functii, bancile, ca verigi de baza ale sistemului, urmaresc modul în care debitorii utilizeaza resursele împrumutate. Bancile asigura si faciliteaza efectuarea platilor, ofera servicii de gestionare a riscului si reprezinta principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare.

Prin activitatea de colectare de resurse financiare, concomitent cu plasarea lor pe piata prin intermediul creditelor si a altor operatiuni pe piata financiara, bancile îndeplinesc rolul de intermediari între detinatorii de capitaluri si utilizatorii acestora.

În vederea realizarii obiectivelor finale, banca centrala urmareste stabilitatea valorii interne si externe a monedei nationale, concomitent cu punerea la dispozitia economiei nationale a cantitatii optime de moneda necesara cresterii economice. Sistemul bancar, transformând resursele pe care mediul economic i le pune la dispozitie, se constituie ca subsistem al macrosistemului economico-social.

1.1. Banca centrala – scurt istoric, atributii

Toate sistemele bancare, cu exceptia celui din Hong Kong, au o banca centrala. Aparitia si dezvoltarea sistemului bancar (în secolele XIV si XV) au precedat aparitia bancilor centrale (în secolul XVII). Banca suedeza Riksbank, fondata în 1668, este considerata prima banca centrala, desi istoricii sustin ca prima banca centrala, în acceptiunea de astazi, a fost Banca Angliei, fondata în anul 1694. Banca Angliei a fost creata initial pentru a se strânge banii necesari razboiului contra Frantei. A urmat apoi o diversificare a functiilor sale iar banca a primit, mai târziu, în 1844, dreptul de monopol asupra emisiunii monetare, pentru Anglia si Tara Galilor. Banca Angliei a fost o banca privata pâna în 1946, când a fost nationalizata.

În alte tari, crearea bancilor centrale a evoluat mai lent. Banca Frantei a fost fondata în anul 1800. In Germania si Italia, banca centrala a aparut dupa unificarea statelor si principatelor independente, în ultima parte a secolului al XIX-lea.

Banca Nationala a României a fost fondata în 1880, când doar o treime din capital apartinea statului, iar în 1929, doar 10% din capital mai apartinea statului român. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Banca Nationala a României a fost preluata de stat si a facut parte din sistemul bancar al unei economii centralizate. Aceasta situatie a continuat sa existe pâna la restructurarea sistemului bancar, dupa 1989, când a fost reorganizata ca banca centrala.

Conform Legii nr. 312/2004 privind Statutul BNR, obiectivul fundamental al Bancii Nationale a României este asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor.

Principalele atributii ale unei banci centrale sunt:

a) elaborarea si aplicarea politicii monetare si a politicii de curs de schimb;

b) emiterea bancnotelor si a monedelor ca mijloace legale de plata pe teritoriul tarii;

c) stabilirea regimului valutar si supravegherea respectarii acestuia;

d) autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a institutiilor de credit, promovarea si monitorizarea bunei functionari a sistemelor de plati pentru asigurarea stabilitatii financiare;

e) administrarea rezervelor internationale.

1.2. Functiile bancii centrale

Bancile centrale au, în general, urmatoarele functii (desi uneori, aceste responsabilitati sunt împartite cu alte organisme guvernamentale):

1. Stabilirea si implementarea politicii monetare si de credit

Banca centrala controleaza nivelul masei monetare si ratele dobânzii în economie, ca parte a politicii economice generale a guvernului. Aceasta situatie a condus la dezbateri aprinse, referitoare la independenta bancii centrale. De regula, banca centrala colaboreaza cu Ministerul Finantelor pentru rezolvarea principalelor probleme ale politicii monetare si financiare.

Gradul “adecvat” de independenta sau autonomie decizionala al bancii centrale a constituit o disputa seculara: tentative de subordonare directa fata de autoritatea guvernului au alternat cu perioade de independenta considerata excesiva.

La nivelul Uniunii Europene, Tratatul de la Maastricht (1992) prevede un nivel ridicat de independenta pentru bancile centrale ale statelor membre si pentru Banca Centrala Europeana, care împreuna formeaza Sistemul European al Bancilor Centrale.

Înainte de crearea Bancii Centrale Europene, Banca Centrala a Germaniei - Bundesbank avea garantata prin lege independenta de a conduce politica monetara. Se apreciaza, în general, ca acesta este motivul pentru care Bundesbank a reusit sa realizeze o politica monetara antiinflationista deosebit de eficienta.

Alte tari vest-europene (Franta, Anglia, Italia) au luat masuri, în spiritul Tratatului de la Maastricht, pentru sporirea gradului de independenta decizionala pentru bancile centrale. Garantarea prin lege a independentei bancii centrale are un rol determinant în a asigura reflectarea, în politica monetara promovata, a conditiilor economice dintr-o tara si nu a celor politice.

Argumentele celor ce se opun independentei bancii centrale au în vedere faptul ca politica macroeconomica are obiective mai largi decât mentinerea unei rate scazute a inflatiei. Totodata, se argumenteaza ca reducerea activitatii economice pentru a realiza un nivel scazut al inflatiei, poate duce la nivele înalte ale somajului si la restrângerea cresterii economice.

În România, banca centrala este organ al statului, iar membrii Consiliului de Administratie al BNR sunt numiti de Parlament. În numele Consiliului de Administratie, Guvernatorul BNR prezinta anual Parlamentului României raportul BNR, care cuprinde: principalele evolutii economice, financiare, monetare si valutare; politica monetara în anul precedent si orientarile pentru anul urmator; reglementarea si supravegherea prudentiala bancara; activitatile BNR, bilantul anual si contul de profit sau pierdere.

În cadrul politicii monetare pe care o promoveaza, BNR utilizeaza proceduri si instrumente specifice pentru urmatoarele operatiuni: