Cardul instrument de plată modern

Perfectionarea, modernizarea si eficientizarea instrumentelor si modalitatilor de plata au fost determinate pe de o parte de cuceririle stiintei, îndeosebi în domeniul tehnologiei informatiilor si telecomunicatiilor digitale de date (IT&C), comunicatiilor prin circuite telefonice, cablu TV, fibra optica, satelit, telefonie mobila, iar pe de alta parte de succesele de miniaturizare a componentelor în constructia calculatoarelor (producerea microprocesoarelor cu o suprafata de numai câtiva mm patrati a dus la lansarea smart cardurilor).

Cardul de plata sub forma arhetipala a aparut pentru prima data în Statele Unite ale Americii în anul 1914, fiind emis de compania Western Union în scopul încurajarii cumparaturilor si cresterii fidelitatii clientilor sai. Prin acest card se puteau face cumparaturi numai la aceasta companie.

În anul 1949 un american pe nume Frank McNamara, împreuna cu partenerul sau Ralph Schneider, creeaza primul card de credit pentru plati în restaurante, având marca Diners Club Card. În numai câtiva, ani cardul avea sa fie acceptat la plata de mii de comercianti. Diners Club Card avea sa fie recunoscut drept un nou instrument de plata. Dezvoltarea acestui card continua si astazi, în special în domeniul calatoriilor si industriei timpului aferent (travel and entertaiment, T&E).

În 1958 apare un salt înainte în istoria cardurilor de plata, datorat bancii americane Bank of America din San Francisco, care introduce precursorul cardului universal modern, sub numele BankAmericard. Cardul bancii Bank of America a dovedit repede ca exista o piata extinsa pentru cardul de credit bancar si universal (de uz general), în sensul ca este acceptat la plata de orice comerciant participant la acest sistem de plata, pentru cumpararea oricarui fel de produs si prin care orice detinator al sau putea cumpara pe credit.

Succesul cardului a fost rapid si aparitia sa a reprezentat un punct de cotitura în istoria platilor, în general, si în istoria platilor fara numerar, în special. În 1976 cardul BankAmericard avea sa devina bine cunoscutul card Visa, iar Bank of America, împreuna cu alte banci asociate si trecând prin mai multe transformari, devine Visa International.

Visa International constituie o uriasa asociatie cooperatista de banci, care se supune aceluias regulament si participa în comun la dezvoltarea si operarea sistemului asociatiei. Alte sisteme internationale de plati electronice se vor dezvolta mai apoi, fiind mai mult sau mai putin, inspirate sau modelate dupa Visa.

Astfel, în 1966 si avându-si originea tot în Bank of America, un numar de 17 banci americane formeaza asociatia Interbank Card Association (ICA), care avea sa devina mai apoi nu mai putin celebra MasterCard Interational, cu reteaua proprie privata de telecomunicatii (BankNet), principalul competitor si rival al Visa. Cele doua sisteme de plati electronice prin carduri, detinând în prezent, circa 90% din piata.

În tarile vest-europene cardurile au aparut în jurul anului 1960, dar s-au extins abia dupa anul 1980. În ultimul deceniu al secolului XX, datorita eforturilor masive financiare, derulate de institutiile bancare din tarile avansate, baza materiala a operatiunilor de plati a crescut în asemenea masura încât folosirea cardurilor a ajuns la cote de neimaginat. Cardurile au devenit instrumente preferate pentru derularea platilor de valori mici initiate de persoane fizice detinatoare de conturi bancare, care formeaza în tarile avansate o parte importanta a clientelei bancare.

Aparitia cardurilor a avut un rol important în atragerea de catre banci a persoanelor fizice cu venituri modeste, care au apreciat în acest instrument de plata o posibilitate de a obtine credite, care, desi mici, le asigura plata unor datorii curente. O larga raspândire a cardurilor se înregistreaza, în ultimul timp, în activitatea întreprinderilor mici si mijlocii, datorita avantajelor care le prezinta.