Operațiuni active ale băncii

1. Esenţa şi clasificarea operaţiunilor active ale BC.

O bancă, ca orice altă întreprindere este o afacere. Iar orice afacere trebuie să genereze profit, pentru a susţine propria sa dezvoltare şi creştere, dar în acelaşi timp, să atingă o poziţie financiară puternică şi sigura. Principala activitate a băncii este "să cumpere şi să vîndă ", aceasta fiind esenţa ei, pentru a realiza profit. O bancă cumpără bani, prin atragerea depozitelor clienţilor, şi îi vinde, prin oferirea creditelor. Ceea ce s-a cumpărat de bancă reprezintă pasivul ei, ceea ce s-a vîndut reprezintă, activul ei.

Tot ce s-a spus mai sus se poate de formulat într-o singură noţiune:

Banca este o instituţie financiară care atrage de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora transferabile prin diferite instrumente de plată, şi care utilizează aceste mijloace total sau parţial pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc .

Activele bancare sunt generatoarele esenţiale de profituri.

Portofoliul activelor a unei bănci comerciale este structurat în patru categorii mari:

1. Numerar în bancă;

2. Portofoliul investiţional ;

3. Portofoliul de credite;

4. Clădiri, mijloace fixe şi alte imobilizări.

Prima categorie care se numeşte " numerar în bancă " se formează pe baza mijloacelor băneşti aflate în casă, safeu, cont corespondent la Banca Centrală sau la alte bănci .

numerar în casă - există permanent pentru necesităţile curente ale băncii :

- schimbul valutar ;

- achitarea depozitelor ;

- acordarea unui credit ;

- cheltuielile operaţionale şi leafa personalului ;

- plata diferitor servicii .

numerar în safeu - în această categorie intră bancnotele şi monedele. Deoarece această categorie nu aduce profit banca se străduie sa micşoreze mărimea numerarului pînă la minimul admisibil.

mijloace băneşti pe conturi în bănci corespondente - mijloacele aflate în alte bănci din diferite localităţi, care stabilesc intre ele relaţii de corespondent bancar, avînd deschise pe bază de reciprocitate conturi, pe de o parte pentru securitatea transferurilor de fonduri şi pe de altă parte pentru a permite asigurarea cu lichidităţi.

Referitor la conturile pe care băncile le deschid reciproc, în practică s-au impus doi termeni :

* nostro- care înseamnă " al nostru " din punct de vedere al unei bănci comerciale "A" deschise în evidenţa unei bănci comerciale "B".

* vostro- ( sau " lorro " ) care înseamnă " al vostru " , defineşte contul băncii " B" deschise în evidenţa aceleaşi bănci comerciale " A ".

Aceste conturi pot fi deschise atît în valuta străină cît şi în moneda naţională.

În Republica Moldova conturile de corespondenţă se deschid atît în valută naţională cît şi străină. Orice bancă comercială în Republica Moldova are drept să deţină conturi de corespondenţă în valută naţională numai la BNM, iar în valută străină cu orice altă bancă.

rezervele obligatorii minime-în Republica Moldova precum şi în alte state există rezerve obligatorii minime. În Republica Moldova aceste rezerve sunt stabilite de BNM şi sunt depozitate pe conturile băncii comerciale în BNM.

A doua categorie de active reprezintă portofoliul investiţional. Fondurile

disponibile pot fi plasate în două forme:

* investiţii reale - investiţii în bunuri şi servicii, de regulă avînd în vedere domenii nefinanciare,

* investiţii financiare - investiţii ce se fac cu scopul de-a obţine profit bănesc plasînd în fonduri exclusive.

Portofoliul de credite, subînţelege valoarea tuturor credite şi leasingul financiar pînă la scăderea mărimii formate a fondului de risc.

Fiecare bancă îşi stabileşte separat structura activelor sale, această structură fiind influenţată de următorii factori:

- legislaţia ţării;

- structura şi starea pieţei monetare;

- structura şi starea pieţei de capital;

- structura masei monetare;

- sistemul economic din ţară ce generează cererea de credit;

- dimensiunea şi structura organizatorică a băncii.

Totodată tendinţa de structură a activelor bancare face ca în Republica Moldova pe prim plan să fie operaţiunile de creditare (60%-70%), pe al doilea plan să fie portofoliul investiţional (20%-30%), pe al treilea plan să se plaseze lichidităţile (numerar, 12%), şi, în sfîrşit, pe al patrulea plan să se situeze imobilizările în investiţii capitale (6%).

2. Tipologia, clasificarea operaţiunilor investiţionale ale BC

A doua categorie de active reprezintă portofoliul investiţional. Fondurile

disponibile pot fi plasate în două forme:

* investiţii reale - investiţii în bunuri şi servicii, de regulă avînd în vedere domenii nefinanciare.