Politici și Instituții financiar-bancare

I. Contextul financiar international

Componenta a stiintei economice, economia financiara abordeaza alocarea resurselor în timp,

distingându-se, în plus, de alte ramuri ale economiei prin concentrarea ei asupra activitatilor monetare, în care

moneda, de un tip sau altul, se manifesta în ambele faze ale activitatilor comerciale, vânzarea si cumpararea.

Conform scopului sau, prezentat mai sus, economia financiara studiaza functionarea pietelor financiare,

precum piata actiunilor, si finantarea subiectilor economici, de orice natura si dimensiune, precum companiile,

incluzând urmatoarele aspecte: bugetul, economisirea, investitia, acordarea si angajarea de împrumuturi,

asigurarea, acoperirea, diversificarea si managementul activelor.

Componenta a economiei financiare, economia financiara internationala abordeaza problematica

deciziilor subiectilor economici, în particular ale corporatiilor, care actioneaza pe pietele globale, aplicând

principiile economiei financiare pentru a explica modul cum deciziile financiare ale acestora sunt adoptate în

economia reala.

Economia financiara internationala se focalizeza pe determinarea cursului de schimb, pietele

internationale de capital, crizele de lichiditati si contagiunea acestora. Ea dezvolta un set de metode economice

si econometrice capabile sa modeleze caracteristicile cheie ale informatiilor financiare, precum si sa elaboreze

si evalueze previziuni financiare.

Aspectele abordate de economia financiara, vizând mediul financiar international, se bazeza, explicit si

implicit, pe teoria financiara, folosita pentru întelegerea si explicitarea functionarii si comportamentelor în

cadrul sistemului financiar international.

Harry Markowitz a elaborat notiunea fundematala legata de asteptarile viitoare, atunci când elementul

risc trebuie sa intre în joc si astfel a fost valorificata teoria utilitatii asteptate, Markovitz formulând teoria

selectiei portofoliului optim în contextul compensarii dintre risc si venit, concentrându-se pe ideea

diversificarii portofolilui ca o metoda de reducere a riscului, si astfel a început ceea ce a devenit cunoscuta

teorie moderna a portofoliului sau simplu TMP (MPT) .

Sistemul financiar reprezinta un complex de structuri si de functii, instituite printr-un ansamblu de

aranjamente, de reglementari, care asigura transferul fondurilor de la cei care economisesc si au excedent

de lichiditati, catre cei care investesc si au nevoie de lichiditati.

În cadrul sistemului financiar exista o diversitate de institutii, care contribuie la finantarea directa si

indirecta a subiectilor economici : banci, companii de asigurari, fonduri mutuale, piete de capital etc, a

caror functionare este reglementata de catre autoritatile guvernamentale specializate.

Finantarea activitatilor subiectilor economici, din fonduri externe acestora, se realizeaza de catre

sistemul financiar pe diverse cai si instrumente: împrumuturi bancare; emisiunea de titluri de debit, precum

obligatiunile; emisiunea de titluri de proprietate, precum actiunile; alte surse, precum împrumuturi

guvernamentale, împrumuturi straine, credite comerciale etc.

Organizarea sistemului financiar structureaza functional si operational trei componente categoriale:

• pietele financiare de transfer a fondurilor,

• institutiile de gestiune a fondurilor si de intermediere a transferurilor,

• organismele de reglementere, coordonare si supraveghere, din punct de vedere monetar rolul

esential avându-l Banca centrala.

Sistemul financiar global (SFG) se refera la acele institutii si reglementari financiare care actioneaza la

nivel international, complementare acelora care actioneaza la nivel national si regional. Actorii principali din

cadrul SFG sunt: institutiile globale, precum Fondul Monetar International(FMI) si Banca Internationala de

Reglementari (BIR), agentiile nationale si departamentele guvernamentale, ca de exemplu Banca Centrala si

Ministerele de finante, si institutii private care actioneaza la scara globala, precum banci si fonduri de acoperire

a riscurilor.:

Sistemul monetar international (S.M.I.), poate fi definit ca ansamblul regulilor, institutiilor si

instrumentelor care permit realizarea conversiei reciproce a unitatilor monetare, asigurând compatibilitatea

sistemelor monetare nationale si circulatia monetara la nivel mondial.

Evolutia SMI evidentiaza doua tipuri de regim valutar:

o fixitatea (rigida sau ajustabila);

o flotatia (pura sau administrata).