Strategia gestiunii activelor băncii

1. Necesitatea gestiunii activelor.

Activele bancare reprezintă totalitatea disponibilităţilor a băncii care generează profit şi asigură realizarea scopului general al managementului bancar, totodată activele sunt cele care generează cel mai mare risc pentru bancă de aceea gestionarea lor necesită a fi prudentă.

Necesitatea gestionării activelor reese din analiza caracteristicilor principale a lor care sunt:

1) Structura activelor trbuie să corespundă legislaţiei în vigoare. Sub acest aspect se va gestiona corespunderea activelor faţă de normele de lichiditate, provizioanelor faţă de risc, a necesităţilor pentru acoperirea riscului ratei dobînzii.

2) Activele trebuie să corespundă cerinţelor de lichiditate a băncii – banca îşi va menţine activele lichide în cantităţi estimate de ea în conformitate cu politica şi strategia de dezvoltare.

3) Activele trebuie să fie profitabile, căci ele sunt unica sursă de profit a băncii. Profitul reprezintă nu numai dorinţa acţionarilor dar şi sursa de existenţă şi stabilitate a băncii.

4) Activele trebuie să fie sigure – creşterea profitabilităţii duce la creşterea de risc. Scopul managementului activelor este să se coreleze profitabilitatea activelor cu gradul de risc acceptat de bancă, banca nu se va implica în active mai riscante.

Necesitatea gestiunii activelor se axează pe corelarea lor cu pasivele după termen şi sensibilitate la rata dobînzii pentru a evita şi alte riscuri generate de volatilitatea ratelor de dobîndă pe piaţă.Activele bancare – disponibilităţile băncii ce generează profit sau asigură activitatea normală a băncii.

Necesitatea gestiunii activelor:

- Genereză profit – conduce la creşterea profitabilităţii şi îndeplinirea scopului mangementului bancar.

- Generează riscuri – prin gestiunea lor se tinde la diminuarea pierderilor provocate de riscuri sau a costurilor suplimentare privind gestiunea lor. Gestiunea performantă a activelor va tinde să găsească punctul optim dintre profitabilitate şi risc.

- Activele bancare ca structură vor fi restricţionate de limitele impuse de autorităţile monetare. Gestiunea corectă în această direcţie va diminua cheltuielile bancare excepţionale privind amenzile, precum şi diminuarea costurilor posibile provocate de supraevaluarea posibilităţilor bancare în unele activităţi.

- Necesitatea de lichidităţi – impune gestiunea corectă a structurii activelor ceea ce conduce la diminuarea cheltuielilor privind procurarea resurselor în mod de urgenţă sau reducerea profitului din neinvestirea excedentului de lichiditate.

- Gestiunea activelor băncii se va face prin corelarea termenilor de scadenţă a activelor cu termenii de scadenţă a pasivelor. Necorelarea activelor şi pasivelor după termenul de scadenţă generează probleme cu lipsa de lichiditate sau costuri înalte din fluctuarea ratelor dobînzii.

2. Gestiunea activelor după calitate.

Activele bancare sunt generatoarele esenţiale de profituri, gestiunea cărora rezolvă scopul esenţial al managementului bancar şi anume maximizarea profiturilor cu diminuarea riscurilor. Iar structura activelor reprezintă raportul diverselor ca calitate active la total active bilanţiere.

Iar portofoliul activelor a unei bănci comerciale este structurat în patru categorii mari:

Numerar în bancă;

Portofoliul investiţional ;

Portofoliul de credite;

Clădiri, mijloace fixe şi alte imobilizări.

Normele juridice şi instrucţiunile acţionează asupra operaţiunilor active prin două căi:

Stabilind treptele investirii a unei părţi din resursele bancare pentru unele sau altele operaţiuni active. Majoritatea resurselor atrase sunt constituite din depozite la vedere şi la termen. Iată de ce condiţia primordială în vederea plasării corecte a patrimoniului băncii este satisfacerea la moment şi pe deplin a retragerilor de capital.

Existenţa resurselor creditare destule pentru satisfacerea cererilor de împrumut. Se ştie că creditul este operaţiunea cea mai profitabilă a băncii. Neputinţa ei de-a oferi un credit în condiţii avantajoase va trezi auspicii din partea clienţilor, ceea ce poate duce la iscarea unor probleme, şi în fine la încetarea existenţii ei.

Calitatea activelor bancare constă în:

A. Structura activelor

B. Diversificarea activelor

C. Profitabilitatea activelor

D. Lichiditatea activelor

E. Riscul activelor

A. Activele pot fi structurate în :

- Active monetare (bani)

- Portofoliu de hîrtii de valoare

- Portofoliu de credite

- Imobilizări (clădiri, mijloace fixe)

Determinînd ponderea fiecărui component în structură băncile îşi aranjează structura activelor în conformitate cu strategia şi scopul urmărit. Pentru a-şi atinge scopul de maximizare a profitului băncile tind să majoreze ponderea activelor generatoare de profit în total active. Acest proces poate condiţiona:

- Diminuarea ponderii activelor lichide – lipsuri temporare de lichidităţi ce duc la creşterea cheltuielilor prin procurarea urgentă a resurselor.

- Diminuarea investiţiilor în imobilizări – pierderea clientelei, deoarece se face pe baza închiderii de filiale sau refuzului de modernizare a mijloacelor fixe şi reţelelor informatice existente.

Structura ideală a activelor ar fi:

- Active monetare – 10%

- Portofoliul de hîrtii de valoare – 30%

- Credite – 50-55%

- Contul portof. cred. – 2-5%

Factorii externi ce influenţează structura activelor:

o Nivelul de dezvoltare şi capacitatea pieţei monetare

o Dezvoltarea pieţei capitalului

o Limitele impuse de către actele de reglementare

o Starea generală de dezvoltare a ţării

Factorii interni ce influenţează structura activelor:

o Strategia de dezvoltare a băncii

o Diminuarea bancară şi a unităţilor teritoriale