Managementului strategic

1. Argumentați raționamentul și necesitatea apariției și dezvoltării managementului strategic;

Modernizarea societății și apariția noilor modele economice a condus societatea către o nouă viziune asupra economiei. Acest fapt a dus la regîndirea unor instrumente de construcție a viitorului care să înlocuiască planul de stat ca element de direcționare a managementului entității.

În acest context apare tendința de studiu a unui domeniu managerial nou în lume, dar ulterior și în Republica Moldova - managementul strategic.

Astfel, managementul strategic, instrument managerial prin care se pune în practică strategia, este menit să asigure existența unei concepții clare asupra misiunii organizației, ca și asupra setului de activități necesare pentru realizarea obiectivelor stabilite.

Utilizarea în mod conștient, asumat, corect, a conceptelor manageriale de strategie și de management strategic de către întreprinzători, de către manageri, de către personalul din domeniul administrativ/instituțional, nu este deloc ușoară.

Influențele și interdependențele care apar în cadrul organizațiilor în mod firesc și continuu îi obligă pe aceștia să coreleze permanent strategia propusă și managementul strategic practicat cu mediul ambiant al organizației, cu modalitățile de manifestare a culturii organizaționale, cu stilul de management adecvat, cu alte elemente profund contextuale.

Managementul strategic nu se mai prezintă ca un proces de formare a strategiei suprapus sistemului de gestiune existent în organizație, ci ca un mod particular de gestiune a acesteia, vizând asigurarea unei „cuplări” strânse între strategia globală și politicile operaționale.

Conceptul de management strategic poate fi abordat în mai multe moduri, și anume:

- Abordarea globală a organizației considerată ca sistem compus din mai multe sisteme funcționale, în continuă interacțiune unele cu altele, mai ales un sistem deschis față de mediul său și în interdependență cu el. Organizația suportă în permanență influența modificării factorilor de mediu.

- Abordarea voluntaristă a managementului, anticipativă, pro-activă, manifestată mai ales la nivelul conducerii superioare.

- Abordarea restrictivă bazată pe restricțiile temporare și restricțiile impuse de disponibilitatea resurselor în conceperea strategiei.