Bazele Comerțului

I. Obiective

După studierea acestei teme veţi fi în măsură să:

• înţelegeţi rolul distribuţiei mărfurilor

• stabiliţi structura unui canal de distribuţie

• selectaţi canalul de distribuţie adecvat obiectivelor

distribuţiei

• interpretaţi tendinţele în domeniul distribuţiei

II. Rezumatul capitolului

Distribuţia fizică, denumită şi logistică, este procesul prin care

o firmă organizează-planifică, introduce şi controlează fluxul fizic de

materiale şi bunuri finale de la locul de origine la locul şi în timpul

potrivit pentru a satisface cerinţele intermediarilor şi consumatorilor

finali şi realizarea obiectivelor de vânzări ale firmei.

Uneori se face deosebire între distribuţia fizică, ce reprezintă

mişcarea fizică a bunurilor şi logistică, ce cuprinde activitatea de

alegere şi amplasare a dotărilor necesare, a materialelor sau

produselor de stocat sau de transportat de la furnizori la

consumatori.

La scară internaţională, logistica este un proces mai amplu din

următoarele motive: implică mai multe părţi, are penalităţi mai mari

pentru erori şi cere mai multe date; cere un control mai riguros al

creditului cumpărătorilor străini; există noi intermediari de import în

ţările străine; distanţele sunt mai mari, etc.

Canalul de distribuţie – cunoscut şi sub denumirea de canal

de comercializare sau de circulaţie a mărfurilor – este un grup de

firme interdependente – intermediari – implicate în procesul de

punere la dispoziţie a unui produs sau serviciu în vederea utilizării

sau consumului acestuia.

Orice intermediar care prestează o activitate în scopul

apropierii unui produs, din punct de vedere fizic şi al dreptului de

proprietate, de consumatorul final reprezintă o verigă a canalului de

distribuţie. Producătorul şi consumatorul final sunt membrii ai oricărui

canal de distribuţie.

În mod obişnuit, un canal de distribuţie reflectă deplasarea

produselor într-un singur sens – de la producător la consumator. Se

poate vorbi, însă şi de canale inverse.

Forma canalului de distribuţie al unei firme trebuie să ţină

seama de obiectivele distribuţiei, de slăbiciunile şi punctele forte ale

diferitelor categorii de intermediari, de structura canalelor de

distribuţie utilizate de concurenţă, de dinamica mediului economic în

care îşi desfăşoară activitatea firma, dar şi de reglementările şi

restricţiile impuse de lege.

Prin urmare, este cât se poate de clar faptul că firmele trebuie

să facă o evaluare realistă înainte de a porni la stabilirea structurii

unui canal de distribuţie, deşi oricât de bine sunt proiectate şi

administrate, apariţia unor conflicte la nivelul acestora este

inevitabilă, din simplul considerent că interesele de afaceri ale

membrilor nu coincid întotdeauna.