Bazele comerțului - specializarea turism-servicii

OBIECTIVE

Pornind de la o succintă prezentare a evoluţiei istorice a comerţului spaţiului European, prin capitolul de faţă se urmăreşte, în primul rând, asigurarea posibilităţilor de a defini şi înţelege noţiunea de comerţ, conţinutul activităţii de comerţ şi structura respectivei activităţi.

Un al doilea obiectiv îl constituie prezentarea funcţiilor comerţului şi rolul acestora în definirea şi menţinerea poziţiei pe care comerţul o ocupă în raport cu producătorii şi utilizatorii finali sau intermediari.

Se încearcă, de asemenea, o prezentare pracgmatică şi o explicare corespunzătoare în sprijinul înţelegerii structurii actelor de comerţ.

Un alt obiectiv are în vedere delimitarea profesiunii de comerciant, descrierea restricţiilor cu privire la posibilitatea de a exercita activităţi comerciale şi prezentarea obligaţiilor şi prerogativelor comercianţilor.

I. Locul comerţului în economia naţională

Comerţul are în teoria şi practica economică o dublă accepţiune:

a) de categorie economică, de concept care operează preponderent în teoria economică;

b) de ramură a economiei naţionale, cu sens preponderent practic.

Etimologic, noţiunea de comerţ provine din latină, derivând de la “commercium” (cu semnificaţie de schimb). Având în vedere nota sa caracteristică, activitatea comercială (comerţ) se include în schimbul din economie.

N.B. – schimbul reprezintă instrainarea rezultatelor propriei activitaţi, pentru a primi, prin contraprestaţie, alte bunuri şi servicii.

In condiţiile economiei naturale, forma de schimb a constituit-o schimbul direct (trocul). Adâncirea diviziunii sociale a mărfurilor a determinat apariţia producţiei de mărfuri, adica a producţiei destinate de la început schimbului şi prin schimb, satisfacerii nevoilor de trai.

Ansamblul actelor de schimb, privite în intercondiţionarea lor, formează circulaţia mărfurilor, concept care desemnează forma economică prin care se infaptuieşte trecerea bunurilor de la producţie la consum.

Comerţul cuprinde, în sensul de relaţii economice, actele de cumparare şi vânzare de mărfuri, în scopul obţinerii unui profit.

Prin natura lor aceste acte aparţin schimbului şi circulaţiei, mărfurile trecând de la producător la producător sau de la producător la consumator.

Obs: Sensul de comercial este dat de profit, ca mobil al actelor comerciale şi nu de prezenta comerciantului pentru intermedierea lor, ele putând fi efectuate şi de producători.

N.B. Ceea ce deosebeşte un act de schimb de mărfuri (M-B-M) de un act comercial (B-M-B`, în care B`>B) este faptul ca primul este orientat spre obţinerea unor utilităţi diferite pentru participanţii la schimb, banii find un mijlocitor al schimbului, în timp ce în cazul actului comercial scopul îl reprezintă valorificarea banilor, marfa reprezentând în acest caz un mijloc în vederea atingerii scopului urmărit.