Comerț internațional

Comert international, curs 1

Abordări teoretico-metodologice privind

comerţul internaţional (1)

Comerţul internaţional = o formă de legătură între pieţe naţionale, între producătorii de bunuri şi servicii din diferite ţări pe baza diviziunii internaţionale a muncii

(DIM)

= totalitatea legăturilor comerciale de vânzare-cumpărare de bunuri şi servicii care se desfăşoară între diferite state pe baza DIM

Abordări teoretico-metodologice privind

comerţul internaţional (2)

Există două percepţii referitoare la CI:

-> percepţia clasică: statele sunt principalii actori

-> percepţia modernă: corporaţiile transnaţionale participă la fluxurile comerciale (desfăşoară în prezent 1/3 din totalul fluxurilor com. internaţionale)

CARACTERISTICILE ECONOMIILOR

NAŢIONALE MODERNE

Economiile naţionale = celulele de bază ale economiei mondiale şi implicit a REI. La baza lor: statul naţional modern

CARACTERISTICI:

-piaţa internă

-monedă naţională

-guvernarea uniformă (prin legi şi reglementări juridice)

-structură: sectoare şi ramuri economice

-tip de mecanism economic: în funcţie de regimul politic

DIVIZIUNEA INTERNAŢIONALĂ A MUNCII (1)

DEF: Proces de specializare internaţională în producţie a entităţilor participante la REI (agenţi economici, economii naţionale) realizat într-un larg orizont de timp

şi care reprezintă baza legăturilor dintre economiile naţionale. DIM reflectă locul şi rolul fiecărui stat în circuitul mondial de valori materiale şi în relaţiile ce se stabilesc între statele lumii.

DIVIZIUNEA INTERNAŢIONALĂ A MUNCII (2)

La baza procesului de specializare se află mai mulţi FACTORI:

-condiţiile naturale şi fizico-geografice;

-deosebiri între ţări în ceea ce priveşte aparatul tehnic şi gradul de diversificare a aparatului productiv

-tradiţii economice şi comerciale

-apropierea geografică a statelor

-raporturi de complementaritate economică între state

-evoluţia inegală între diferite state

-factori extra-economici (factori politici: dominaţia colonială, conflictele)

DIVIZIUNEA INTERNAŢIONALĂ A MUNCII (3)

Factorii de influenţă după a doua jumătate a secolului XX:

- prăbuşirea sistemului colonial şi apariţia pe harta politică a peste 135 de state naţionale noi

- revoluţia tehnico-ştiinţifică

- accentuarea interdependenţelor economice dintre state (toate ţările lumii participă la circuitul economic mondial) totalitatea relaţiilor economice internaţionale privite în interdependenţa lor

- transnaţionalizarea economiei mondiale

DIVIZIUNEA INTERNAŢIONALĂ A MUNCII (4)

Tipuri de specializare în CI

-Specializare inter-sectorială (fluxuri com. între diferite ţări cu produse realizate în sectoare diferite )

- caracterizează relaţiile dintre ţările dezvoltate şi unele ţări în dezvoltare

-Specializare inter-ramură (fluxuri comerciale între diferite ţări cu produse aparţinând unor ramuri diferite ale aceluiaşi sector)

- caracterizează comerţul între ţări dezvoltate şi un număr restrâns de ţări în dezvoltare

-Specializare intra-ramură (fluxuri comerciale între ţări cu produse aparţinând aceleiaşi ramuri dintr-un anumit sector )

- caracterizează ţările dezvoltate

PIAŢA MONDIALĂ (1)

= ansamblul pieţelor naţionale legate între ele prin DIM

= ansamblul tranzacţiilor care au loc între agenţii economici de pe glob

CARACTERISTICI:

-Compoziţie extrem de eterogenă (este alcătuită din segmente specifice tranzacţiilor cu diferite categorii de bunuri şi servicii)

-Condiţionare reciprocă între segmente

-Toti agenţii economici au reguli comune (cerere, ofertă, concurenţă, preţ)

PIAŢA MONDIALĂ (2)

COMPONENTELE PIEŢEI MONDIALE:

1. Piaţa de mărfuri

2. Piaţa financiară

3. Piaţa muncii sunt pieţe de referinţă sau pieţe principale

4. Piaţa serviciilor pe care se formează preţurile mondiale la

5. Piaţa valutară componentele respective. Servesc drept referinţă în negocierea oricărei tranzacţii de mărfuri.

PIAŢA MONDIALĂ (3)

1. Piaţa mondială de mărfuri

- piaţa produselor de bază (materii prime, semifabricate, combustibili etc.)

- piaţa produselor finite

2. Piaţa mondială a serviciilor (locul unde se încheie tranzacţii cu servicii pe baza cererii şi ofertei din diferite ţări ale lumii)

3. Piaţa financiară mondială (ansamblul pieţelor financiare naţionale şi a relaţiilor dintre acestea prin prisma fluxului privind exportul şi importul de capital şi tranzacţii cu valori intermediare)

4. Piaţa mondială a muncii (locul unde se încheie tranzacţii privind vânzarea-cumpărarea de forţă de muncă pe baza cererii şi ofertei în materie de ocupare).