Litigii

La finele secolului XX, universul nostru socio-economic se caracterizeazăprin profunde mutaţii induse de:

- imprevizibilitatea viitorului, marcat de evoluţia ţărilor din Europa Centrală şi de Est, mişcările religioase şi culturale, tendinţele integraţioniste;

- noi coordonate ale dezvoltării socio-economice: concentrarea industrială, competitivitate prin transfer tehnologic, vaste programe de cercetare-dezvoltare, puternica informatizare a tuturor domeniilor de activitate, expansiunea etc.;

- instabilitatea economică a pieţei, datorată conjuncturii politice (schimbări de alianţe economice şi structuri socio-politice), factorilor financiari şi de structură (lărgirea pieţelor de schimb şi internaţionalizarea finanţării).

- fragmentarea pieţelor, dificultăţi de aprovizionare materială, descentralizări decizionale, precum şi modificării configuraţiei concurenţei mondiale (datorată evoluţiei gusturilor consumatorilor şi a posibilităţilor lor financiare, transferurilor demografice şi de putere economică, substituirilor tehnologice, cerinţelor legate de fenomenul ecologic ş.a.);

- evoluţia gândirii şi culturii economice, dezvoltarea spiritualităţii lumii moderne, a valorilor morale evoluţia gândirii şi culturii economice

Ca urmare:

- Marcată de aceste mutaţii, economia internaţională remodelează numeroasele interdependenţe pe baza cărora funcţionează. Comerţul mondial (în speţă, comerţul cu mărfuri agricole şi alimentare) se află sub dublul impact al proliferării acordurilor regionale şi al adâncirii procesului de globalizare.

- Facilitarea intensificării schimburilor dintre ţările membre ale blocurilor comerciale regionale a determinat o sporire a acestora, atât în regiunile dezvoltate ale lumii (NAFTA, UE), cât şi în cele aflate în dezvoltare (ECOWAS, MERCOSUR ş.a.).

- Uniunea Europeană, cea mai avansată pe calea punerii în practică a unui aranjament de integrare regională, reprezintă unul dintre cei trei piloni ai sistemului comercial global (alături de SUA şi Japonia), în cadrul căruia îşi fac apariţia noi forţe concurenţiale.

- Realităţile politice şi economice actuale au creat un interes aparte pentru o piaţă continental-europeană în care să-şi găsească locul firesc toate statele europene, în contextul în care ţările estice şi centrale întâmpină dificultăţi majore faţă de penetrarea şi păstrarea unor segmente de piaţă în ţările dezvoltate.

- Deschiderea Europei către aceste ţări implică definirea fără întârziere a unui ansamblu de reguli de joc, fără îndoială opţionale, dar care să se constituie într-un corp comun de exigenţe impuse importurilor de produse, de teama de a nu obţine "certificarea calităţii" aşteptate de către consumator. Reglementările europene vor semnifica astfel, nu o barieră în calea schimburilor comerciale, ci o garanţie de prevenire a non-calităţii şi a distorsionării concurenţei.

Punctul - cheie cu care se confruntă "actorii" care operează pe piaţa internaţională a mărfurilor alimentare este acela de a conjuga corect două atitudini:

- înţelegerea într-o viziune sistemică a produsului alimentar comercializat la nivel de lot, dar şi ca entitate, ca purtător de energie şi substanţă, satisfacţie şi informaţie, inovaţie şi valoare economică;

- necesitatea de a asigura calitatea acestuia pentru realizarea sa pe piaţa economică, dar şi în cadrul celei metabolice a organismului uman, în vederea:

- obţinerii unei maxime integrări a elementelor relaţiei om-ambient natural-ambient artificial şi

- a unei maxime eficienţe economice, sociale, nutriţionale.

Comerţul mondial cu mărfuri alimentare se află sub incidenţa:

- disponibilităţilor de resurse agro-alimentare şi a fluxurilor lor comerciale internaţionale;

- ridicării gradului de prelucrare a alimentelor, impulsionată fiind de industrializarea rapidă a sectoarelor de producie alimentar, apariţia unor noi forme de distribuţie şi dezvoltarea unor noi forme de consum;

- politicilor alimentare şi nutriţionale promovate la nivel naţional şi internaţional şi care corijează sau completează efectele politicilor sectoriale şi a celor economice globale;

- utilizării unor mecanisme eficiente de adaptare la exigenţele protecţiei consumatorului.

Există patru categorii de produse între care optează companiile producătoare, în funcţie de obiectivele, de percepţiile şi de oportunităţile acestora:

- produse locale, respectiv acele produse care prezintă un anumit potenţial numai pe piaţa internă, naţională;

- produse multinaţionale, respectiv produsele care se adaptează caracteristicilor specifice ale pieţelor naţionale;

- produse internaţionale, respectiv acele produse cu potenţial de extindere pe mai multe pieţe naţionale;

- produse globale, respectiv produsele cu potenţial de desfacere pe piaţa mondială.

Sunt relevante patru caracteristici fundamentale ale produselor internaţionale şi globale:

- funcţionalitatea de bază – produsul trebuie să satisfacă cerinţele, respectiv destinaţia pentru care a fost dezvoltat;

- destinaţia secundară – produsul trebuie să confere prin utilizare un anumit prestigiu sau un anumit statut social;

- durabilitate şi calitate – produsul trebuie să prezinte anumite caracteristici care trebuie să fie adecvate cerinţelor pieţei;

- metoda de fabricaţie – trebuie să fie adecvată designului produsului şi adaptată cerinţelor individuale ale consumatorilor.

O companie producătoare adoptă una sau mai multe dintre următoarele strategii de produs:

- poziţionarea produsului pe piaţă;

- extinderea gamei sortimentale;

- strategia privind vânzarea produselor scumpe sau a celor ieftine;

- modificarea produselor existente şi restrângerea mixului de produse.