Control și Audit Financiar

Capitolul I

BAZELE TEORETICE ALE

CONTROLULUI FINANCIAR

1.1. Necesitatea obiectivă a controlului

Chiar din momentul apariţiei sale, contabilitatea a generat o nevoie: controlul.

Originile sunt deci foarte vechi, oricare ar fi culturile şi implantările lor geografice.

Controlul este o măsură pentru a asigura omogenitatea conturilor, exactitatea lor şi

transmiterea de rezultate fiabile.

Definiţiile controlului intern cele mai autorizate sunt cele care au fost formulate de către

organizaţiile profesionale ale auditorilor şi experţilor contabili. Este util de a lua ca subiect de

reflexie cele care au fost date în Franţa, în Anglia, în SUA şi de către auditorii interni. Le vom cita

în ordine:

a) „Controlul intern este ansamblul de securităţi care contribuie la gestionarea

întreprinderii. El are drept obiectiv, de a asigura protecţia, salvgardarea patrimoniului şi a

calităţii patrimoniului, aplicarea instrucţiunilor conducerii şi de a favoriza ameliorarea

performanţelor. El se manifestă prin organizare, metode şi proceduri ale fiecărei dintre

activităţile întreprinderii pentru a menţine perenitatea acesteia.”

(Ordinul Experţilor Contabili şi Contabililor Agreaţi, 1977)

b) „Controlul intern cuprinde ansamblul sistemelor de control, financiar şi altele, pus în

operă de către conducere, în scopul de a putea orienta afacerile întreprinderii într-un mod

ordonat şi eficace, de a asigura respectarea politicilor de gestiune, salvgardare a activelor şi

garantare atât cât este posibil a exactităţii şi a stării complete a informaţiilor înregistrate.”

(Proiect al Consultative Committee of Accountancy Bodies de Grande Bretagne, iunie

1978)

c) „Controlul intern este format din planuri de organizare şi din toate metodele şi

procedurile adoptate în interiorul unei întreprinderi pentru a proteja activele sale, a controla

exactitatea informaţiilor furnizate de către contabilitate, pentru a creşte randamentul şi de a

asigura aplicarea instrucţiunilor conducerii.”

(American Institute of Certified Public Accountants)

……………………………………………………………………………………………….

1.2. Rolul, sfera şi conţinutul controlului intern

Obiectivele controlului intern vizează aspectele următoare:

1. „Stăpânirea” întreprinderii:

Menţinerea perenităţii acesteia;

Dirijarea afacerilor întreprinderii într-un mod ordonat;

Asigurarea realizării obiectivelor şi a scopurilor atribuite unei activităţi sau unui

program.

2. Salvgardarea activelor

Asigurarea protecţiei, salvgardării patrimoniului;

Protejarea activelor;

Asigurarea salvgardării bunurilor.

3. Asigurarea calităţii informaţiei

Garantarea atât cât este posibil a exactităţii şi a stării complete a informaţiilor

înregistrate;

Controlarea exactităţii informaţiilor;

Asigurarea fiabilităţii şi a integrităţii informaţiei.

4. Asigurarea aplicării instrumentelor conducerii

Asigurarea respectării politicii de gestiune;

Asigurarea respectării politicilor, planurilor, procedurilor, legilor şi reglementărilor.

Rolul, sfera şi conţinutul controlului intern sunt redate în figura nr. 1

……………………………………………………………………………………………….

Controlul reciproc presupune separarea funcţiilor (sarcinilor) de serviciu prin obiectivele

compartimentului producţie, personal, calitatea serviciilor şi a producţiei şi comercializarea lor.

Controlul intern

Rolul

- Integritatea patrimoniului

- Limitarea operaţiunilor

neeconomice şi neeficiente

- Realitatea şi exactitatea

informaţiilor contabile

- Respectarea dispoziţiilor date

de conducere

Sfera de cuprindere

- Controlul administrativ intern

- Controlul gestionar

- Controlul financiar preventiv

- Controlul reciproc între

compartimente şi salariaţi pe baza

separaţiei funcţiei

- Controlul propriu asupra lucrărilor

executate

- Controlul contabil intern

Culegere şi

prelucrare a

datelor

Controlul

modului

de aplicare a

principiilor

contabile

Controlul

modului de

evaluare a

elementelor de

activ şi pasiv

Corelaţii contabile

- Corespondenţa

conturilor

- Contabilitatea

sintetică şi analitică

- Solduri iniţiale şi

bilanţul de închidere

Integritatea patrimoniului este urmărită de auditor prin sarcinile privind depozitarea, gestionarea

bunurilor şi a numerarului; este realizată de personalul desemnat de conducere.

Personalul desemnat pentru conducerea contabilităţii financiare şi de gestiune verifică şi

analizează cheltuielile şi veniturile unităţii. O eroare sau o fraudă între compartimente determină

conturi eronate şi, implicit, influenţează situaţiile financiare.

Separarea sarcinilor pe persoane este necesară deoarece acelaşi salariat, care emite o

comandă de aprovizionare, recepţionează şi depozitează bunurile, efectuează şi plata furnizorului,

este tentat să sustragă sau să achiziţioneze bunuri în cantităţi prea mari sau de calitate îndoielnică.

Verificările cu exigenţă, obiectivitate şi responsabilitate ale auditorului cu privire la

persoanele împuternicite pentru prelucrarea datelor cu ajutorul calculatorului, accesul la date,

manipularea programelor reprezintă un atu în diminuarea riscului de control.

Auditorul urmăreşte dacă în cadrul întreprinderii există documente legale corespunzător şi

dacă toate operaţiunile sunt verificate şi centralizate corect.