Modele și structuri privind situațiile financiare anuale, conform IAS 1 - Situații financiare anuale și Directiva 34-2013

Cap 1. Noțiunea de Situații Financiare Anuale și locul lor în raportarea financiară a companiilor

1.1 Cadrul general conceptual privind IAS 1,,Situatii financiare anuale”, Directiva 34/2013 și Ordinul 470/2018

IAS 1 (Standardul Internațional de Contabilitate) are ca obiectiv prescrierea bazei privind prezentarea situațiilor financiare generale în scopul efectuării unei comparații între sitațiile financiare ale întreprinderii pentru perioadele anterioare și situațiile financiare ale altor întreprinderi. Prevederile generale referitoare la prezentarea situațiilor financiare, îndrumările privind structura acestora și normele minime ce vizează conținutul situațiilor financiare fac parte din cadrul Standardului IAS 1 și conduc la realizarea obiectivului acestuia.

Directiva 34/2013 a apărut ca urmare a abrogării Directivei IV și Directivei VII de către Comisia Europeană ce a urmărit reducerea cerințelor de raportare pentru IMM-uri, reprezentând o îmbunătățire a celor două. Obiectivul noii Directive (34/2013) este de a preconiza și de a crea reglementări de cea mai înaltă calitate, totodată conținând prevederi referitoare la: domeniul de aplicare, bilanțul și contul de profit și pierdere, notele explicative la situațiile financiare, definiții și categorii de societăți și de grupuri, situații financiare și rapoarte consolidate etc.

Ordinul 470/2018 modifică Ordinul 1802/2014 privind situațiile financiare anuale fiind documentul ce vizează întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și raportările contabile anuale, acesta fiind publicat la finalul lunii ianuarie. Acesta are în vedere societățile ale căror valori mobiliare se țin în contabilitate și sunt tranzacționate la bursă pe baza prevederilor IFRS. Odată cu intrarea în vigoare a noului Ordin a fost modificată denumirea contului 8038 „Bunuri primite în administrare, concesiune, cu chirie și alte bunuri similare”, totodată fiind introduse alte două conturi și anume: 6584 „Cheltuieli cu sumele sau bunurile acordate ca sponsorizări” și 7586 „Venituri reprezentând transferuri cuvenite în baza unor acte normative speciale”.

Convergența contabilă presupune recunoașterea și anularea punctelor de dezacord dintre legislațiile contabile naționale, directivele europene și standardele internaționale de contabilitate și reducerea diferențelor care pot apărea între standardele americane de contabilitate și referențialul contabil al IASB.

1.2 Scopul situațiilor financiare anuale

Situațiile financiare anuale presupun totalitatea documentelor contabile referitoare la poziția financiară a unei companii, performanța financiară și situația fluxurilor de trezorerie, necesare în luarea deciziilor, obținerea și distribuirea rezultatelor, conform IAS 1. Se adresează în mod special diferiților utilizatori precum: investitorii, clienții, angajații, gurvernul și instituțiile sale, furnizorii și creditorii comerciali. Acestea pun la dispoziție informații despre:

- Active;

- Datorii;

- Capitaluri proprii;

- Venituri și cheltuieli (inclusiv câștiguri și pierderi);

- Fluxuri de trezorerie ale entității;

- Alte modificări în capitalurile proprii.

Cu ajutorul acestor informații cât și cele din notele explicative, utilizatorii pot prevedea viitoarele fluxuri de numerar ale entității.

Obiectivul SFA potrivit Directivei 34/2013 presupune comunicarea informațiilor pe piețele de capital, prezentarea tranzacțiilor anterioare și aducerea unor înbunătățiri guvernanței corporative, adresându-se în special investitorior și creditorilor.

Principiile de bază menționate în cadrul IAS 1 sunt: continuitatea activității, contabilitatea de angajamente, pragul de semnificație și necompensarea.

a). Continuitatea activității

În momentul întocmirii SFA, conducerea trebuie să aibă în vedere evaluarea capacității întreprinderii privind continuitatea activității, excepție făcând cazul în care aceasta plănuiește să lichideze entitatea sau să-și întrerupă activitatea, fie nu are altă alternativă. În cazul necontinuității activității vom evidenția acest fapt împlreună cu baza de întocmire a situațiilor financiare și precizând motivul pentru care întreprinderea nu mai are posibilitatea de a-și continua activitatea.

b). Contabilitatea de angajamente

Situațiile financiare anuale trebuie întocmite cu ajutorul contabilității de angajamente, excepție fac informațiile privind fluxurile de trezorerie. În cazul în care se folosește contabilitatea de angajamente, elementele vor fi recunoscute ca active, datorii, capitaluri proprii, venituri și cheltuieli și trebuie să respecte definițiile și criteriile de recunoaștere pentru elementele specifice cadrului general.

c). Necompensarea

Regula contabilă generală spune că nu este permisă compensarea creanțelor cu datoriile și nici cea a veniturilor cu cheltuielile, excepție face cazul în care compensarea este impusă sau permisă de un anumit standard. De aceea, în cazul creanțelor/datoriilor, compensarea poate avea loc doar pe baza unui document specific și numai după înregistrarea integrală a veniturilor și cheltuielilor rezultate în urma tranzacțiilor care au generat creanțele/datoriile respective. Interzicerea compensării este justificată de posibilitatea apariției unor pierderi de informații și care pot provoca luarea unor decizii eronate de către utilizatori. Așadar, raportarea trebuie realizată separat în cazul activelor și datoriilor, cât și a veniturilor și cheltuielilor.

Directiva 34/2013 prezintă următoarele principii: principiul prudenței, contabilității de angajamente, evaluării separate a elementelor de activ și datorii, necompensării, pragului de semnificație, evaluării la cost de achiziție sau la cost de producție, intangibilității, permanenței metodelor.