Extras din curs
1.1. Noţiune
Părţile raportului juridic civil sunt subiectele de drept civil, adică
titularii drepturilor şi obligaţiilor civile. Ele pot fi persoane fizice sau
persoane juridice.
Persoana fizică este individul, ca parte a raporturilor sociale
reglementate juridic. Persoana juridică este colectivitatea de indivizi care
participă la asemenea raporturi.
Părţile raportului juridic civil pot avea:
- calitatea de subiect activ, dacă sunt titulare de drepturi sau
- calitatea de subiect pasiv, dacă le revin obligaţii.
În cazul raporturilor juridice în conţinutul cărora se găsesc drepturi
de creanţă, subiectul activ se numeşte creditor, iar subiectul pasiv se
numeşte debitor.
Spre exemplu, dacă X a împrumutat 100.000 lei de la Y, atunci cei
doi au devenit părţi ale unui raport juridic civil. X va fi debitor
(subiect pasiv), având obligaţia ca, la scadenţă, să înapoieze banii
împrumutaţi, iar Y va fi creditor (subiect activ), având dreptul ca, la
scadenţă, să pretindă debitorului restituirea banilor împrumutaţi.
Uneori, fiecare dintre părţile raportului juridic civil poartă o
denumire specifică: vânzător–cumpărător, locator–locatar, depozitar–
deponent, donator–donatar, ş.a.m.d.
Vom începe analiza noastră prin a ne referi la persoana fizică, în
calitatea ei de subiect de drept civil, adică la oricare dintre noi, ca
participant, titular de drepturi şi obligaţii, la viaţa juridică a societăţii.
1 PĂRŢILE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL
Persoana fizică reprezintă omul privit individual, ca titular de
drepturi şi obligaţii. Participarea sa la raporturile juridice civile este pusă
în lumină de instituţia capacităţii civile.
Capacitatea civilă cuprinde două elemente: capacitatea de folosinţă
şi capacitatea de exerciţiu.
1.2. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice
1.2.1. Noţiune
Capacitatea de folosinţă se defineşte ca fiind aptitudinea generală
şi abstractă a persoanei fizice de a avea drepturi şi obligaţii civile.
Ea constituie aşadar vocaţia oricărui individ de a lua parte la
raporturi juridice civile. Această vocaţie nu va fi niciodată pe deplin
concretizată, ea reprezintă doar facultatea oricărui om de a avea calitatea
de drept civil.
Din punct de vedere juridic capacitatea de folosinţă a persoanei
fizice se caracterizează prin următoarele:
- legalitate. Legalitatea capacităţii de folosinţă presupune
faptul că această instituţie nu poate fi reglementată decât
prin lege. Ca urmare, părţile nu vor putea reglementa prin
acte unilaterale sau prin contracte nici propria capacitate de
folosinţă şi nici capacitatea de folosinţă a altora;
- generalitate. Acest caracter presupune că fiecare persoană
are aptitudinea de a avea toate drepturile şi obligaţiile civile.
Fireşte, caracter general are numai vocaţia, potenţialitatea,
nici o persoană neavând în concret toate drepturile şi
obligaţiile civile;
- inalienabilitate. Inalienabilitatea presupune imposibilitatea
de înstrăinare (de la cuvântul latin alienus care înseamnă
străin). Ca urmare a acestui caracter juridic, persoana fizică
nu poate renunţa la capacitatea de folosinţă, nu o poate
vinde, dona, nu poate încheia nici un contract cu privire la
aceasta care ar presupune înstrăinarea ei;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Partile Raportului Juridic Civil.pdf