Considerații Generale asupra Dreptului Afacerilor

I. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA

DREPTULUI AFACERILOR

I. Notiunea si obiectul dreptului afacerilor

II. Delimitarea dreptului afacerilor de alte ramuri de drept

III. Scurta retrospectiva istorica a dreptului comercial

IV. Izvoarele dreptului afacerilor

I. Notiunea si obiectul dreptului afacerilor.

Studiul Dreptului Afacerilor începe cu o controversã de ordin terminologic.

„Sunt ori nu sinonime Dreptul Afacerilor si Dreptul Comercial?”

Aceasta deoarece exista opinia potrivit careia titulatura de Drept al Afacerilor

nu face altceva decât sa înlocuiasca o ramura si disciplina de drept consacrata si

inclusa deja în sistemul nostru de drept si anume Dreptul comercial.

Exista si voci mai tinere care militeaza pentru introducerea noii denumiri de

Drept al Afacerilor, argumentele pe care le propun în sustinerea acestei idei fiind de

ordin cantitativ în sensul ca dreptul afacerilor are un domeniu mai întins decât dreptul

comercial, cuprinzând si aspecte de drept public (interventia statului în economie), de

drept fiscal, de drept al muncii, de drept civil (protectia consumatorilor) etc.

Întrucât Dreptul afacerilor se defineste ca fiind ansamblul normelor juridice

care reglementeaza raporturile juridice generate de relatii sociale de natura

comerciala si se sprijina în acest sens pe legislatia comerciala speciala inclusiv pe

Dreptul comercial Român, consideram îndreptatita ideea mentinerii vechii titulaturi

sau acceptarii utilizarii ambelor denumiri, deodata sau alternativ. Indiferent de

terminologia utilizata pentru a-l desemna este evident ca aceastã disciplinã si ramurã

de drept ocupa un loc tot mai însemnat în viata economica si sociala si un rol aparte

în existenta fiecaruia dintre noi. Aceasta deoarece reglementeaza un domeniu care

intereseaza tot mai mult nu numai pe oamenii de afaceri care si-l însusesc ca pe un

drept profesional ci si pe toti cetatenii care nu pot evita calitatea si conditia de

consumator fiind zilnic supusi direct consecintelor aplicarii normelor sale.

Dreptul comercial român este o ramura a sistemului dreptului românesc fiind

inclus în categoria dreptului privat si reglementeaza raporturile dintre comercianti

dintre comercianti si necomercianti relative la actele si faptele de comert.

Pentru definirea acestei discipline si totodata ramuri de drept este necesar sa

se stabileasca sfera relatiei sociale ce intra sub incidenta sa si pe care le

reglementeaza prin normele juridice comerciale pornind de la sensurile care au fost

atribuite de-a lungul timpului termenului de comert.

Astfel din punct de vedere etimologic expresia de comert provine din

latinescul commercium care reprezinta o juxtapunere a cuvintelor cum si mercs ceea

ce înseamna în traducere libera cu marfa. Din acest punct de vedere prin comert

întelegem operatiuni cu marfa.

Din punct de vedere economic, comertul se defineste ca fiind acea activitate

care are drept scop schimbul si circulatia marfurilor de la producator la consumator.

În acest context, profesorul Virgil Madgearu defineste comertul ca fiind „un inel în

lantul functiilor economice ale societatii moderne, întemeiata pe diviziunea sociala a

muncii si pe circulatia marfurilor”

Din punct de vedere juridic termenul de comert are un înteles mult mai larg

cuprinzând atât activitatea de interpunere si ciclul marfurilor de la producator si

consumator (sensul economic) cât si activitatea de producere a marfurilor prin

transformarea materiilor prime si materialelor în produse finite cu o valoare mai mare,

activitate pe care o realizeaza fabricantii în vederea obtinerii de profit.

În baza acestor considerente putem defini dreptul comercial ca ramura de

drept ca fiind ansamblul de norme juridice care sunt aplicate în raporturi juridice care

izvorasc din savârsirea actelor, faptelor si operatiunilor considerate de lege ca fiind

de natura comerciala precum si raporturile juridice la care participa subiectele de

drept care au calitatea de comerciant.

În determinarea obiectului dreptului comercial român sunt confruntate doua

conceptii: conceptia subiectiva si conceptia obiectiva.