Bancruta Frauduloasă

Falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidentelor societatii sau arondarea unei parti din activul societatii, înfatisarea de datorii inexistente sau prevederea în registrele societatii a unui alt act sau bilant, a unei sume nedatorate constituie o modalitate a infractiunii de bancruta frauduloasa prevazuta si pedepsita în Legea societatilor comerciale.

În aceasta forma nu este necesara existenta falimentului declarat, dar trebuie constatata o stare de nesolvabilitate comerciala a firmei, prin orice mijloace, decurgând din registrele deficitare, contracte ruinatoare obtinute prin mijloace frauduloase (fals, uz de fals, înselaciune), imposibilitatea achitarii împrumuturilor la scadenta, fiind indiferent ca s-au facut si plati pâna în momentul cercetarii penale.

În aceste conditii functionarul care falsifica înscrisuri ce servesc la prezentarea unor plati inexistente sau la prezentarea unor sume nedatorate în scopul obtinerii de credite este coautor43.

O banca este considerata în stare de faliment daca nu a avansat integral creante certe, lichide si exigibile de cel putin 30 de zile sau daca valoarea obligatiilor bancii depaseste valoarea activului sau44.

Banca Nationala are competenta exclusiva de autoaparare a functionarii bancilor si raspunde de supravegherea prudentiala a bancilor pe care le-a autorizat sa opereze în tara.

Banca Nationala elaboreaza reglementari privind monitorizarea, controlul tranzactiilor valutare pe teritoriul tarii si emite autorizatii pentru transferuri în strainatate, tranzactii pe pietele valutare si alte operatiuni specifice.

În cazul infractiunilor cu element bancar, organul de cercetare penala trebuie sa verifice mai ales respectarea reglementarilor legale privind capitalul social si componenta actionariatului, existenta unui sistem adecvat de evidenta si control care sa permita supravegherea si gestionarea riscurilor excesive de credit ce pot aprecia în urma acordarii unor împrumuturi mari; limitele acestor împrumuturi, analiza plasamentelor efectuate, natura disponibilitatilor, a depozitelor si împrumuturilor, în genere a tuturor angajamentelor anuale; respectarea normelor metodologice si a precizarilor emise de BNR privind întocmirea bilanturilor contabile si a raportarilor financiar-contabile periodice.

Raspunderea pentru organizarea contabilitatii bancilor revine administratorului, respectiv persoanei care are obligatia gestionarii patrimoniului bancii.

Din punctul nostru al analizei, cele mai importante ar fi operatiunile cu clientela, si care constau în operatiuni de creditare, de dare si luare de împrumuturi cu clientela financiara; operatiuni de pensiune, operatii de cont curent, de depozit.

Analiza infractiunilor specifice trebuie sa determine, în esenta fondul comercial, care reprezinta partea din fondul total de comert care nu figureaza în cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dar care concura la mentinerea sau la dezvoltarea potentialului bancii, cum sunt: clientela, vadul, reputatia si alte elemente necorporale care se înregistreaza în contabilitate într-un cont distinct de imobilizarii necorporale.

Responsabilitatile privind spalarea banilor45 privesc orice suspiciune ca o operatiune care urmeaza sa aiba loc are drept scop o frauda: schimbul sau transferul de valori cunoscând ca acestea provin din savârsirea unor anumite infractiuni enumerate în lege, toate acestea fiind savârsite în scopul ascunderii sau disimularii originii ilicite a acestora (precum si în scop de tainuire sau favorizare a persoanelor implicate sau presupuse ca s-ar sustrage consecintelor juridice ale faptelor lor).

Desi O.N.P.C.S.B., ca organ de specialitate, are ca obiect de activitate prevenirea si combaterea acestor infractiuni, în esenta el „transmite” Doar informatiile „de îndata” Parchetului de pe lânga Curtea Suprema de Justitie, rolul sau judiciar fiind - în actualul cadru legislativ - mai redus chiar decât al unui organ de constatare, nefiind de un efectiv, real si masiv judiciar - asa cum nu se poate spune despre alte organe de constatare.

Referitor la accesul la baza de date a persoanei juridice constatam ca toate dispozitiile din legile speciale se subsumeaza principiului constitutional al perchezitiei dispuse de magistrat.

Dezvaluirile pleaca din momentul unei urmariri penale începute, iar accesul la contul bancar nu se poate face decât strict limitat de o actiune penala pusa în miscare, în cadrul procedurii judiciare în care avem un inculpat, numai cu privire la acel inculpat, si numai cu privire la contul respectiv suspectat, în conditiile aprobate de BNR.

Particularitati ale expertizelor financiar-contabile

În mod curent, obiectivele expertizelor în acest domeniu sunt defectuos formulate, pacatuind prin prolixitate sau prin întrebari cu o sfera prea larga, si deci la care este greu de raspuns46. Astfel, obiectiile acestui gen de expertize sunt rareori formulate corect, iar concluziile rapoartelor nu pot raspunde punctual la întrebarile organului solicitat, fiind chiar reformulate de expert.

Apreciem ca ele sunt obligatorii a fi dispuse, organul de cercetare neputându-se margini la concluziile altor organe. Pentru instanta, orice alte elemente extrajudiciare nu pot fi decât un început de proba.

Expertiza este un mijloc de proba care se administreaza în cursul procesului penal, „deci pentru a fi dispusa este necesar ca procesul penal sa fie declansat”47.

Or, lucratorii din formatiunile operative financiare nu pot efectua acte de urmarire penala, ci doar acte pregatitoare începutului procesului penal, apreciaza specialistii Ministerului Finantelor.

Consideram ca nici un alt organ decât cele judiciare (organ de urmarire penala - alin. 1 art. 224 C. pr. pen., lucratori operativi M.I. anume desemnati - alin. 2; lucratorii operatori cu atributii în domeniul sigurantei nationale anume desemnati - alin. 2 teza II) nu pot întocmi procese-verbale cu valoarea celui aratat în art. 224 alin. 3 C. pr. pen.

Orice alta activitate este o activitate cantonata actelor de constatare sau actelor de sesizare conform Codului de procedura penala.

Oricum, concluzia Directiei juridice din Ministerul Finantelor este corecta: momentul la care se poate dispune expertiza contabila se poate situa numai dupa începerea urmaririi penale, abia dupa declansarea procesului penal, nu si în timpului efectuarii actelor premergatoare. Ca mijloc de proba judiciara penala, expertizele pot fi dispuse doar de lucratori anume desemnati, care lucreaza în cadrul formatiunilor de cercetare penala ale inspectoratelor de politie, nu si de restul lucratorilor de politie.

Prin scopul urmarit, expertiza tehnica este un element pozitionat spre finalul urmaririi penale, si nu la începutul acesteia, pentru ca numai plecând de la indiciile tehnice anterioare poti sti ce sa ceri expertului, si anume indicarea obiectului exact al raportului, întrebarile concrete la care specialistul trebuie sa raspunda, descriind clar operatiunile de efectuare.

În raportul de expertiza trebuie prezentate atât pozitia (probele) acuzarii, cât si toate explicatiile partilor (la aceste cauze), precum si analiza acestor obiectii sau explicatii pe baza celor constatate de expert48.