Bazele dreptului constituțional - definiții, teorii, bazele statului și dreptului

1. Noțiunea de drept constituțional ca ramură de drept

În viziunea juriștilor romani, dreptul este arta binelui șia echității, adică numai ceea ce contribuie la făurirea și menținerea binelui, precum și la stabilirea echității sociale.

Dreptul - ansamblul regurilor asigurate și garantate de către stat, care au ca scop organizarea și disciplinizarea comportamentului uman în principalele relații din societate, într-un climat specific manifestării coexistenței libertăților esențiale ale omului și justiției sociale.

În general, există mai multe diviziuni a dreptului. Una dintre aceste diviziuni este dreptul public și dreptul privat.

- dreptul public, din componența sa fac parte așa ramuri cum sunt: dreptul constituțional, dreptul administrativ, dreptul penal, dreptul muncii, dreptul financiar. Obiectul de reglementare juridică a ramurilor care se atribuie la dreptul public intern îl constituie: organizarea și funcționarea organelor statului, forma statului, relațiile de muncă și protecție socială, relațiile financiar bancare, organizarea învățămîntului, infracțiunile, pedepsele, etc.

- dreptul privat: dreptul civil, dreptul familiar, dreptul comercial. Obiectul de reglementare juridică a ramurilor de drept privat intern îl constituie relațiile patrimoniale și personal nepatrimoniale la care participă persoane particulare;

Deci, dreptul constituțional se încadrează plenar în noțiunea generală de drept.

Dreptul constituțional - ramura fundamentală a sistemului de drept alcătuită din norme instituite în constituție și care reglementează relațiile social-fundamentale ce apar în procesul instaurării, menținerii și exercitării puterii de stat.

Dacă toate normele dreptului reglementează relațiile social-fundamentale ce apar în procesul instaurării, menținerii și exercitării puterii de stat, normele dreptului contituțional reglementează relațiile fundamentale ce apar în acest proces.

Obiectul de bază al dreptului contituțional sunt relațiile fundamentale ce apar în procesul instaurării, menținerii și exercitării puterii de stat.

I. Deleanu spune că dreptul constituțional este acela care formulează în principii, organizează în proceduri și consolidează în instituții regimul politic al unei țări, prin norme specifice adoptate de organul legiuitor.

2. Noțiunea de instituții politice

Instituțiile sunt formele organizatorice create de oameni în vederea realizării unor interese, atingerii unor scopuri.

Instituțiile politice sunt create în scopuri ce au legături cu instituirea sau exercitarea puterii de stat, cu participarea la putere, la conducerea societății (Parlamentul, Guvernul, ministerul, partide politice etc).

Dupa M. Duverger, prin „instituție politică” ar urma să înțelegem un ansamblu de reguli de conduită care, având același obiect și aceleași funcții constituie un tot unitar (proprietatea, căsatoria, Parl).

Instituțiile politice sunt avute în vedere într-un sens foarte larg, sens ce cuprinde nu numai formele organizatorice și normele, dar chiar și viața acestora și aplicarea normelor.

Instituțiile politice sunt de 2 categorii:

- Statale- în centrul lor este statul;

- Extrastatale- instituțiile care doresc să acapere puterea.

Instituțiile politice, îndeseobi cele statale constituie partea integrată a dreptului constituțional și obiectul său de studiu.