Drept Penal - Partea Generală

1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

Generalitati privind dreptul penal

Dreptul penal, ca ramura de drept. Termenul de drept penal cunoaste doua

acceptiuni: ramura a sistemului de drept, ce cuprinde o totalitate de norme juridice care au

ca obiect de reglementare cele 3 institutii fundamentale: infractiunea; raspunderea penala;

sanctiunile de drept penal; stiinta dreptului penal, ce cuprinde totalitatea ideilor si

conceptiilor despre institutiile fundamentale de drept penal.

Definitia dreptului penal. Dreptul penal, ca ramura a sistemului de drept din

România, e format din totalitatea normelor juridice legiferate de puterea legislativa care

stabilesc ce fapte constituie infractiuni, conditiile raspunderii penale, sanctiunile si alte

masuri ce urmeaza a fi aplicate sau luate de catre instantele judecatoresti fata de

persoanele care au savârsit infractiuni, în scopul apararii celor mai importante valori

sociale ale statului de drept.

Trasaturile dreptului penal

- dreptul penal este o ramura de drept distincta alaturi de alte ramuri de drept.

Acest lucru înseamna ca dreptul penal are un obiect propriu de reglementare constituit din

relatiile sociale create în jurul si datorita valorilor fundamentale de a caror respectare depinde

însasi existenta societatii într-o anumita etapa de dezvoltare a acesteia.

- dreptul penal are autonomie în raport cu celelalte ramuri de drept. Caracterul

autonom decurge din faptul ca dreptul penal are un obiect propriu de reglementare si un

obiect specific al ocrotirii juridice care îi formeaza existenta si integritatea sistemului de

valori ale societatii. De asemenea dreptul penal cuprinde un sistem propriu de reguli, de

conduita si de sanctiuni specifice neîntâlnite la alte ramuri de drept ( pedepse, masuri

educative, masuri de siguranta ).

- dreptul penal are o structura unitara. Caracterul unitar al dreptului penal, rezulta

din existenta unor principii si institutii unitare aplicabile întregii legislatii penale ( Codul

penal, legi penale speciale sau legi extrapenale cu încriminari si pedepse ).

Caracterul unitar al dreptului penal se desprinde si din prevederile art. 362 C.pen.

care prevede ca dispozitiile din partea generala a codului se aplica si faptelor sanctionate

penal prin legi speciale, afara de cazul când legea dispune altfel. Unitatea dreptului penal nu

este afectata chiar daca unele norme penale au un caracter aparte, cum sunt normele penale

care vizeaza aplicarea legii penale române infractiunilor savârsite în strainatate ori care

asigura asistenta juridica internationala în materie penala.

- dreptul penal este format dintr-o totalitate de norme juridice cu aceeasi

reglementare;

- normele dreptului penal stabilesc expres infractiunile, conditiile de tragere la

raspundere penala a persoanelor care le savârsesc, precum si sanctiunile;

- dreptul penal are un scop specific - apararea valorilor sociale fundamentale

(aratate în art. 1 din C. pen.).

- institutiile acestei ramuri de drept sunt: infractiunea; raspunderea

penala; sanctiunile de drept penal (pedepsele, masurile educative si masurile

de siguranta);

- dreptul penal este o ramura de drept public, deoarece întotdeauna

unul dintre subiectele raportului juridic de drept penal este statul.

Obiectul dreptului penal îl constituie apararea relatiilor sociale în

complexitatea lor. În cadrul acestor relatii, membrii societatii au îndatorirea de a nu vatama

sau pune în pericol prin faptele lor valorile sociale fundamentale.

Relatiile sociale au o existenta obiectiva, anterioara încalcarii legii, fie sub forma

unor relatii de cooperare, fie sub forma unor relatii de conflict ce apar dupa încalcarea legii.

Dreptul penal are ca obiect relatiile de conflict ce apar între stat, ca titular al

ordinii de drept (reprezentant al societatii pentru apararea acestor valori), si infractori.

În concluzie, obiectul dreptului penal îl formeaza relatiile de aparare sociala din

care fac parte atât relatiile de cooperare între oameni în asigurarea ocrotirii ordinii sociale, cât

si relatiile de conflict între titularii valorilor sociale ocrotite de legea penala si cei care au

savârsit fapte vatamatoare sau periculoase împotriva acestor valori.

Scopul dreptului penal este prevazut în art. 1 C. pen. potrivit caruia „legea

penala apara, împotriva infractiunilor România, suveranitatea, independenta, unitatea si

indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si

întreaga ordine de drept”.

Asadar, scopul dreptului penal este de a apara societatea în ansamblu, membrii

sai în particular, împotriva tuturor faptelor antisociale ce cad sub incidenta legii penale.

Definitie. Stiinta dreptului penal este o ramura a stiintelor juridice si cuprinde

conceptiile, teoriile, principiile destinate sa explice si sa fundamenteze necesitatea, scopul

si sarcinile dreptului penal, sa stabileasca metodele de investigatie a fenomenelor penale,

sa elaboreze mijloace juridice de prevenire si combatere a fenomenului cu ajutorul

dreptului penal.