Drept penal - partea generală I

1.Legea penala

Notiune: prin lege penala se intelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi organice, ordonante de urgenta sau alte acte normative care la data adoptarii lor aveau putere de lege.

APLICAREA LEGII PENALE IN TIMP:

1. Activitatea legii penale:

- pricipiul activitatii este un principiu de baza al aplicarii legii penale in timp, ce da expresie si decurge din princiul legalitatii

- legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea se afla in vigoare

- legea penala intra in vigoare la 3 zile de la publicarea ei in Monitorul Oficial sau la o data ulterioara prevazuta in textul ei

- iesirea din vigoare a legii penale are loc prin abrogare:

- totala - cand intreaga lege este scoasa din vigoare

- partiala - cand doar o parte din lege este scoasa din vigoare

- expresa - cand se prevede in legea de abrogare ce anume se scoate din vigoare

- tacita - data abrogarii tacite este data intrarii in vigoare a legii care reglementeaza din nou aceeasi materie, dar in mod diferit

- probleme speciale se pun in cazul infractiunilor ce incep sa fie savarsite sub incidenta unei legi si se epuizeaza sub incidenta altei legi. In acest caz se va aplica legea penala in vigoare din momentul epuizarii infractiunii

- determinarea legii penale aplicabile se va pune si in situatia in care la reglementarea aceleasi relatii sociale vin in concurs doua legi, una generala si una speciala, ambele in vigoare. Regula ca legea speciala deroga de la legea generala va rezolva problema

2. Aplicarea legii penale de dezincriminare:

- legea noua care dezincrimineaza se aplica faptelor savarsite inainte de intrarea ei in vigoare

Conditiile in care se aplica legea penala de dezincriminare:

- la data savarsirii faptei legea in vigoare prevedea acea fapta ca infractiune

- o lege ulterioara nu mai prevede fapta respectiva ca infractiune

- intrarea in vigoare a legii noi care dezincrimineaza fapta comisa poate avea loc: dupa savarsirea faptei

dupa judecarea definitiva a cauzei

dupa executarea sanctiunii penale aplicate pentru fapta comisa sub imperiul legii vechi

3. Aplicarea legii penale in situatii tranzitorii:

Situatiile tranzitorii, determinate de succesiunea legilor penale, se refera la ipotezele in care de la savarsirea unei infractiuni si pana la judecarea ei intervin una sau mai multe legi penale succesive care prevad fapta ca infractiune.

4. Aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitiva a cauzei:

Daca este mai favorabila legea sub imperiul careia s-a comis infractiunea, legea va ultraactiva, iar daca este mai favorabila legea din momentul judecarii faptei ori o lege ce a fost in vigoare intre savarsirea infractiunii si judecarea ei, aceasta lege va retroactiva.

Situatiile in care se aplica legea penala mai favorabila presupun:

a) sa existe o succesiune de legi penale intre data comiterii infractiunii si data judecarii acesteia

b) fapta savarsita sa fie calificata infractiune atat in legea in vigoare la data savarsirii infractiunii, cat si in legea in vigoare la data judecarii, precum si in legile penale care eventual s-au succedat intre aceste date

c) intre legile penale succesive sa existe diferente

Criterii de determinare a legii penale mai favorabile:

- conditiile de tragere la raspundere penala

- conditiile de sanctionare

In cele mai multe situatii determinarea legii penale mai favorabile se face dupa criteriul pedepselor principale.

5. Aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei:

Conditiile:

a) sa exite o hotarare definitiva de condamnare la o pedeapsa (detentiune pe viata, inchisoare, amenda) ori la o masura educativa sau o hotarare definitiva prin care s-a luat o masura de siguranta.

b) pana la executarea pedepselor sa fi intrat in vigoare o noua lege care sa prevada o pedeapsa mai usoara ori sanctiuni mai usoare.

c) pedeapsa aplicata in baza legii vechi sa fie mai grea ca natura decat cea prevazuta in legea noua pentru aceeasi infractiune

6. Principiul ultraactivitatii legii penale temporare:

Legea penala temporara se aplica infractiunii savarsite in timpul cat era in vigoare, chiar daca fapta nu a fost urmarita sau judecata in acel interval de timp.

Legea penala temporara este legea penala care prevede data iesirii ei din vigoare sau a carei aplicare este limitata prin natura temporara a situatiei care a impus adoptarea sa.

Aplicarea legii penale temporare reprezinta o exceptie de la retroactivitatea legii penale mai favorabile.

APLICAREA LEGII PENALE IN SPATIU:

1. Principiul teritorialitatii:

Legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei.

Prin teritoriu Romaniei se intelege intinderea de pamant, marea teritoriala si apele cu solul, subsolul si spatiul aerian, cuprinse intre frontierele de stat.

Prin infractiune savarsita pe teritoriul Romaniei se intelege orice infractiune comisa pe teritoriu sau pe o nava sub pavilion romanesc ori pe o aeronava inmatriculata in Romania.

Exceptii: infractiunile savarsite de persoanele care se bucura de imunitate de jurisdictie penala, infractiunile savarsite de militarii unei armate straine aflate in trecere ori stationate pe teritoriul tarii

Legea penala romana nu se aplica infractiunilor savarsite de reprezentantii diplomatici ai statelor straine sau de alte persoane care nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului roman.

2. Principiul personalitatii legii penale:

Pentru a se aplica legea penala romana infractiunilor savarsite in afara tarii se cer indeplinite conditiile:

a) infractiunea sa fie savarsita in afara teritoriului tarii

b) infractiunea sa fie de o anumita gravitate

c) fapta sa fie calificata ca infractiune potrivit legii penale romane

d) infractorul sa fie cetatean roman ori o persoana juridica romana in momentul savarsirii infractiunii

Aplicarea legii penale romane conform principiului personalitatii este conditionata de:

a) savarsirea unei infractiuni in afara teritoriului tarii

b) infractiunea sa fie sanctionata de legea penala romana cu pedeapsa cu inchisoarea de cel mult 10 ani sau cu pedeapsa amenzii

c) fapta sa fie prevzuta ca infractiune atat in legea penala romana, cat si in legea penala a tarii unde aceasta a fost comisa

d) infractorul sa fie cetatean roman ori persoana juridica romana in momentul savarsirii infractiunii