Extras din curs
Dreptul civil este definit ca acea ramura a dreptului romanesc care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoanele fizice si persoanele juridice aflate pe pozitie de egalitate juridica.
Una dintre cele mai importante notiuni ale dreptului civil este aceea de patrimoniu care are atat un sens tehnic si juridic expres precizat.
Pentru definirea notiunii de patrimoniu se porneste de la analiza raportului juridic civil care sub aspect structural este alcatuit din trei elemente :
- Subiectul
- Continutul
- Obiectul
Partile sau subiectele raportului juridic civil sunt persoanele juridice sau fizice care sunt titulare ale drepturilor subiective civile.
Continutul raportului juridic civil este dat se totalitatea drepturilor si obligatiilor civile pe care le au partile.
Obiectul raportului juridic civil consta in actiunile sau inactiunile la care sunt intrituite (obliga) partile si pe care acestea sunt tinute sa le respecte.
In functie de natura si continutul lor drepturile si obligatile civile se clasifica in : - patrimoniale
- nepatrimoniale
Drepturile patrimoniale sunt drepturile subiective civile si obligatii corelative care au un continut economic evaluabil in bani.
Notiunea de patrimoniu este definita de catre codul civil roman la modul labilar insa se gaseste in codul civil la art. 781, 1718, 1743 si in legea nr. 31/1990 privind organizarea si functionarea societatilor comerciale ; Ordonanta guvernului nr. 26/2000 privind infiintarea asociatilor si fundatiilor ; 27/2003, 215/2001 privind administratia publica locala.
In aceste conditii de vid legislativ sarcina definirii patrimoniului a devenit jurist prudentei care a devenit mai multe puncte de vedere cu privire la aceasta notiune dar toate acestea sunt convergente (se aduna spre acelasi punct).
In sens economic, patrimoniul desemneaza totalitatea bunurilor care constituie averea unei persoane, iar din punct de vedere juridic aceasta definitie nu este exacta decat daca intelegem prin bunuri nu numai bunurile materiale de care dispune o persoana fizica sau juridica in general si este necesar sa abordam toate drepturile si obligatiile pe care le are o persoana fizica sau juridica asa cum este definita ea prin decretul nr. 31/1954.
In sens economic patrimoniul desemneaza totalitatea bunurilor care constituie averea unei persoane, iar in sens juridic patrimoniul desemneaza totalitatea bunurilor patrimoniale pe care o persoana le are la un moment dat.
Din definitia data rezulta ca patrimoniul este structurat pe doua elemente sau laturi : -latura activa constituita din totalitatea drepturilor patrimoniale
-latura pasiva alcatuita din totalitatea obligatiilor patrimoniale.
2.Caracteristicile juridice ale patrimoniului.
Patrimoniul este o universalitate juridica si este o unitate distincta de elementele sale componente care exista indiferent de modificarile concrete, de aceea sin aceasta trasatura juridica se desprind doua elemente :
- Patrimoniul apare ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele
- Patrimoniul apare ca o grupare a mai multor mase de drepturi si obligatii fiecare avand un sens sau regim juridic bine determinat.
Ca si trasaturi patrimoniul este unic si aceasta unicitate deriva din unicitatea subiectului care ii este titular. Persoana fizica sau juridica are un singur patrimoniu indiferent de cuantumul sau ori de intinderea drepturilor care alcatuiesc acest patrimoniu.
Patrimoniul este divizibil ceea ce inseamna ca este impartit in mai multe mase de bunuri, fiecare dintre acestea avand un regim juridic diferit astfel ca sotii au in patrimoniul lor atat bunuri comune care sunt bunuri dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti conform art. 30 din codul familiei cat si bunuri proprii ale oricaruia dintre soti dobandite inaintea casatoriei si care sunt expres reglementate de art. 31 din codul familiei. Creditorii comuni ai sotilor pot urmari bunuri comune iar in masura in care acestea sunt indestulatoare se pot urmari si bunuri proprii in vederea acoperirii creantelor.
Patrimoniul poate fi divizat si in cazul separatiei de patrimoniu ceruta de creditorii succesiunii prin care se urmareste impiedicarea confuziunii patrimoniului defunctului cu patrimoniul succesorului.
Patrimoniul este inalienabil (nu se poate instraina) datorita faptului ca este strans legat de o persoana si nu poate fi despartit de aceasta atata timp cat persoana exista ca subiect de drept. In cazul persoanei fizice prin acte juridice, intre vii se pot transmite unul sau mai multe drepturi ce alcatuiesc patrimoniul dar nu se poate transmite intregul patrimoniu. Transmiterea intregului patrimoniu se face numai pentru cauza de moarte prin succesiune sau testament.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Dreptul Afacerilor
- doc 2-dreptul afacerilor.doc
- doc1-dreptul afacerilor.doc