Organizații și relații internaționale

Curs 1

ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE. CURS INTRODUCTIV-INTRODUCERE

Organizaţia internaţională este o asociere statală (reunind mai multe state) sau nestatală (reunind mai multe persoane fizice şi juridice având cetăţenii, respectiv naţionalităţi diferite).

Prima categorie de asocieri poartă denumirea de organizaţii internaţionale interguvernamentale, iar a doua categorie denumirea de organizaţii internaţionale neguvernamentale.

Categoria organizaţiilor internaţionale neguvernamentale este mult mai numeroasă decât cea a organizaţiilor interguvernamentale, însă ambele sunt importante întrucât acoperă întreaga arie a preocupărilor umane, contribuind la soluţionarea problemelor.

Constituirea organizaţiilor este explicată prin necesitatea organizării politice a societăţii internaţionale ca o reacţie la anarhia care rezultă din conflictele internaţionale. Totuşi, activitatea organizaţiilor internaţionale interguvernamentale a cunoscut şi critici, teoreticienii văzând în acestea embrionul unui guvern mondial.

Scurt istoric

Asocieri statale au existat încă din Antichitate, spre exemplu confederaţiile ateniene, dintre care cea mai cunoscută a fost Liga de la Delos constituită în anul 476 î. Hr. Aceste asocieri aveau scop militar şi economic şi se bazau pe egalitatea între membri şi libertatea de adeziune. Dar, abia în anul 1865 a apărut prima organizaţie internaţională interguvernamentală propriu-zisă şi anume Uniunea Telegrafică Internaţională impusă de problematica comunicaţiilor pe fluviile internaţionale.

Până la primul Război Mondial, organizaţiile internaţionale interguvernamentale au vizat domeniul tehnico-economic şi la încheierea conflagraţiei mondiale a fost constituită prima organizaţie politică cu vocaţie universală şi anume Societatea sau Liga Naţiunilor. Liga Naţiunilor a cuprins toate statele suverane existente în acea perioadă, cu excepţia SUA întrucât Congresul american s-a opus aderării.

După cel de-al doilea Război Mondial a fost constituită Organizaţia Naţiunilor Unite, ca şi continuatoare a Societăţii Naţiunilor şi de atunci numărul organizaţiilor internaţionale interguvernamentale a crescut în mod constant ajungând la câteva sute (în jur de 400).

S-au dezvoltat organizaţii politice şi economice cu caracter regional şi subregional pentru protejarea intereselor specifice ale statelor, spre exemplu organizaţii politice: Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), Pactul de la Varşovia; organizaţii economice: Comunitatea Economică Europeană, CAER- Consiliul de Ajutor Economic Reciproc.

Factorii care au determinat apariţia organizaţiilor internaţionale

1. Constituirea organizaţiilor internaţionale a fost determinată în primul rând de necesitatea prevenirii războiului şi de necesitatea stabilirii unor reguli de purtare a războiului. Acesta a fost şi scopul constituirii O.N.U.

2. Revoluţia industrială şi descoperirile din domeniul ştiinţei au favorizat cooperarea interstatală. Domenii prioritare au fost comerţul, transferul de tehnologie şi dezvoltarea regională. Cel mai important mecanism pentru promovarea şi reglementarea comerţului internaţional a fost Acordul General pentru Tarife şi Comerţ constituit în anul 1947.

Principiile acestuia au fost preluate de Organizaţia Mondială a Comerţului constituită în 1995. După cel de-al doilea Război Mondial, în 1945, au fost constituite 2 mari organizaţii financiare care joacă şi astăzi un rol important. Este vorba despre Fondul Monetar Internaţional şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

3. Societatea internaţională s-a confruntat cu probleme noi pentru rezolvarea cărora statele au fost nevoite să coopereze; exemple: creşterea populaţiei, pauperizarea (sărăcia), deteriorarea mediului, epuizarea resurselor naturale, utilizarea spaţiului cosmic.

Rolul organizaţiilor internaţionale

Actorii principali în cadrul relaţiilor internaţionale sunt statele şi organizaţiile internaţionale interguvernamentale. Alături de aceştia îşi desfăşoară activitatea şi organizaţiile internaţionale neguvernamentale, corporaţiile transnaţionale, mişcările de eliberare naţională şi în anumite limite persoanele fizice.

Principalul rol al organizaţiilor internaţionale interguvernamentale este acela de a asigura cadrul şi mijloacele cooperării între state, în domenii de interes comun. Aceste organizaţii se bazează pe principiul egalităţii şi pe cel al cooperării voluntare.

Definiţia şi caracteristicile organizaţiilor internaţionale

O posibilă definiţie dată de unul din raportorii Comisiei de drept internaţional a O.N.U. ar fi următoarea: Organizaţiile internaţionale sunt asocieri de state constituite prin tratat, înzestrate cu Constituţie şi organe proprii, având o personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre.

Caracteristicile organizaţiilor internaţionale:

- sunt asocieri la care trebuie să participe în calitate de părţi contractante statele care sunt reprezentate de delegaţii guvernamentale;

- asocierea se realizează în temeiul acordului de voinţă al statelor materializat într-un tratat care poartă denumiri diverse, cum ar fi: acord, convenţie, pact, articole de înţelegere, statut, cartă etc.

Aceste două elemente disting organizaţiile internaţionale interguvernamentale de cele neguvernamentale.

- asocierea presupune urmărirea unor scopuri, îndeplinirea unor obiective de interes comun: asistenţă tehnică, menţinerea păcii, cooperare economică;

- organizaţiile internaţionale interguvernamentale au o structură instituţională proprie, adică un număr de organe prin care îşi desfăşoară activitatea potrivit tratatului;

- organizaţiile internaţionale interguvernamentale se constituie şi funcţionează potrivit regulilor şi principiilor dreptului internaţional public;

- organizaţiile internaţionale interguvernamentale au o personalitate juridică proprie distinctă de cea a statelor membre, adică au drepturi, dar şi obligaţii în raport cu statele membre şi pot interacţiona în plan internaţional cu alte subiecte de drept internaţional public.