Silvicultură - stratul arborilor

STRATUL ARBORILOR

Silvicultura este o stiinta complexa ce are ca obiect de studiu padurea si consta în ansamblul de preocupari privind cunoasterea acesteia, creerea si îngrijirea precum si exploatarea si valorificarea durabila a produselor sale (Daia, 2003 modificata de Gheorghe 2006).

Datorita complexitatii sale aceasta stiinta are la baza atât notiuni de silvobiologie cât si de silvotehnica.

Silvobiologia studiaza ecosistemele forestiere, structura (elementele structurale constitutive, conexiunile dintre aceste elemente) si modul de functionare a acestor ecosisteme. Silvotehnica studiaza tehnicile si metodele ce stau la baza creerii unor suprafete noi împadurite, în gestionarea, îngrijirea si exploatarea suprafetelor împadurite deja existente.

Altfel spus silvicultura studiaza elementele constitutive structurale si functionale ale padurii; modul de creere de noi suprafete împadurite; modul de amenajare a celor existente precum si lucrarile silvive ce trebuiesc întreprinse pentru întretinerea arboretelor; tehnicile si modalitatile de exploatare în mod rational a resurselor si bunurilor generate de catre padure (fig. 1)

Exploatare durabila

Lucrari de amenajare si întretinere

Creere de noi suprafete împadurite

Structura si Functii

Silvicultura

Fig. 1 Directiile de investigare si aplicabilitate ale principiilor din silvicultura.

Din punct de vedere structural padurea reprezinta un complex de ecosisteme terestre în a carui structura dominant este stratul arboricol, având ca unitate structurala si functionala arboretul , un tip particular de ecosistem .

Notiunea de arboret are o acceptiune dubla, pe de o parte prin arboret se întelege totalitatea arborilor ce participa la constituirea padurii, etajul arborilor dintr-o padure, iar pe de alta parte este înteles ca fiind o portiune omogena dintr-o padure în ceea ce priveste conditiile stationale si de vegetatie, presupunând omogenitatea elementelor de origine si

Notite de curs

1 SILVICULTURA

structurale (provenienta, vârsta, compozitie, consistenta, productivitate, etc.)

Clasificarea arboretelor

I Dupa origine :

- arborete naturale (virgine)  create în mod natural, nu sunt supuse la interventii antropice

- arborete seminaturale (cvazivirgine)  create în mod natural dar supuse unor influente antropice

- arborete artificiale (cultivate)  create de catre om si intretinute prin activitati umane

II Dupa provenienta

- arborete din samânta

- arborete din plantatii de puieti, puieti ce îsi au originea în pepiniere si sunt obtinuti din seminte

- arborete din lastari ( portiuni noi de tulpina aparute pe cioata), butasi (portiuni de tulpina înradacinate), drajoni (portiuni noi de tulpina aparute pe radacina)

- arborete mixte din lastari, seminte, puieti

Arboretele ce provin din samânta si plantatii de puieti poarta numele de codru, iar cele provenite din lastari de crâng.

III Dupa vârsta:

- echiene  arborii au acceasi vârsta, sunt plantatii ce provin seminte sau puieti de acceeasi vârsta, distributia de frecventa a diametrelor de baza are distributie normala (Gaussiana), sunt monoetajate (fig.2)

Fig. 2 Padure echiena

- pluriene  arborii au vârste diferite, cei în stadiu tânar sunt mai numerosi si au diametre mici, cei în vârsta sunt din ce în ce mai putin reprezentati atât datorita faptului ca au nevoie de spatiu viatl mai

Notite de curs

2SILVICULTURA

mare cât si sanelor mai mari de a fi extrasi din populatia respectiva., sunt plurietajate având un etaj principal si etaje secundare (fig.3).

Fig. 3 Padure pluriena

- mixte  se caracterizeaza prin forme intermediare (de tranzitie) între tipurile de structura echiena si pluriena (fig.4).

Fig 4. Padure mixta

IV Dupa compozitie

- arborete pure constituite dintr-o singura specie de arbori

- arborete în amestec- constituite din mai multe specii de arbori

1. amestcuri uniforme - în care gruparea diferitelor specii se face cu o anumita regularitate (rânduri, fâsii)

2. amestecuri neuniforme - în care speciile sunt grupate întâmplator

3. amestecuri temporare - în care unele specii au longevitate mai mica decât vârsta la care sunt exploatate speciilor principale (de exemplu mesteacanul, plopul, salciacapreasca în arboretele de rasinoase)

4. amestecuri permanente- speciile componente ramân pâna la exploatar