Comunicare Corporativă

Tema 1- Comunicarea corporativă, o nouă oportunitate a afacerii

A. Conceptualizarea relaţiei firmă-mediu de afaceri

Firma este acel sistem complex de interrelaţii economico-financiare şi organizaţionale, al cărui comportament „comunică” mediului de afaceri, cotele de performanţă la care se situează în acel moment.Menţinerea sa la acele cote de performanţă impuse prin cadrul său specific de manifestare antreprenorială, se poate realiza ţinând cont de politica de comunicare a firmei (componentă a comunicării corporative) şi de oportunităţile de afaceri ivite în spaţiul economic.

Dezvoltarea gândirii manageriale creative, ca şi a relaţiei dintre firmă şi mediul de afaceri.impune un demers decizional complex, în cadrul căruia, comunicarea corporativă joacă rolul esenţial.

Comunicarea corporativă sau ceea ce numim comunicare organizaţională poate fi privită sub trei aspecte:

• ca un proces, unde transferul de idei şi informaţii nu se realizează direct, nemijlocit, ci printr-o succesiune de fenomene care se produc între emiţător şi receptor;

• ca un ansamblu simbolistic, grafic, alături de care, verbalul şi audiovizualul joacă rolul esenţial, în obţinerea unei noi imagini a firmei, unei noi identităţi a produselor acesteia pe piaţă;

• ca un feed-back,unde emiţătorul exercită asupra receptorului o influenţă, şi invers;

Tinând cont de aceste aspecte, evidenţiate anterior, Malra Treece, de la Universitatea Memphis din Statele Unite, semnalează existenţa mai multor forme de comunicare, ce vor întregi, la rândul lor, ceea ce numim comunicare corporativă.

Dacă ţinem cont de receptorii mesajului comunicaţional, clienţi potenţiali, firme sau proprii angajaţi, evidenţiem o anumită tipologie a comunicării:

• comunicarea intra şi interpersonală;

• comunicarea de masă;

• comunicarea intra şi intergrup

In funcţie de natura simbolurilor utilizate:

• comunicarea verbală, unde surprindem limbajul, ca formă de comunicare;

• comunicarea non-verbală, în cadrul căreia, audiovizualul, joacă rolul esenţial, de punere în valoare a imaginii firmei sau a produselor/serviciilor acesteia.

Atunci când raportăm comunicarea la nivelul emiţătorului, vom observa:

• comunicarea personală, unde emiţătorul este cel care emite păreiri asupra firmei, a produselor acesteia, devenind un veritabil lider de opinie;

• comunicarea organizaţională sau corporativă, internă şi externă, unde emiţătorul este o organizaţie, implicată în promovarea unui produs sau a unei imagini organizaţionale

Ce înseamnă a promova imaginea unui produs sau a unei organizaţii?

Promovarea imaginii firmei sau a produsului se exprimă printr-un program dirijat, ce include metode şi tehnici de comunicare specifice, realizat cu scopul de a prezenta marca şi firma producătoare consumatorilor potenţiali, de a atrage atenţia asupra atributelor importante ce diferenţiază produsul de cele similare existente pe piaţă, de a facilita şi impulsiona, pe cât posibil, vânzarea acestora.

Cum asigurăm promovarea imaginii firmei sau a produsului?

Prin tehnica persuasiunii, adică prin folosirea, cât mai mult timp, a unei reclame specifice produsului, concomitent cu difuzarea ei accelerată.

Tinând cont de cele evidenţiate anterior, putem contura definiţia comunicării corporative.Ea exprimă, în mod sintetic, o nouă înţelegere a managementului strategic al firmei, prin crearea şi consolidarea relaţiei biunivoce firmă-client, în vederea obţinerii şi menţinerii avantajului competitiv al firmei pe piaţă.

Problema comunicării corporative nu ţine doar de aceea a alegerii, din timp în timp, a răspunsului optim la modificările mediului în termeni de produs-tehnologie-piaţă, ci înseamnă, şi punerea în funcţiune a sistemului integrat al managementului strategic, ajustat printr-un mix-comunicaţional

Ce presupune mix-ul comunicaţional?

El exprimă informarea dinamică, completă şi permanentă a firmei privind modificările intervenite în mediul de afaceri, mediul permanent ajustabil şi reactiv la cele mai mici semnale oferite de către piaţă.

Rezultă că, ajustarea mediului de afaceri, conform dorinţelor consumatorilor, se va putea realiza implicând cei doi piloni ai comunicării corporative: managementul strategic al firmei şi mix-ul comunicaţional al acesteia.

Comunicarea corporativă apare susţinută şi în plan teoretic de două mari şcoli: Şcoala franceză, axată pe aşa numita „communication d’entreprise” şi Şcoala americană, a cărei preocupare predilectă este „Mass Communication Research”. Discuţiile din cadrul acestor forumuri ştiinţifice antrenează un transfer de preocupări bazate pe dezvoltarea spiritului antreprenorial. Totodată nu trebuie omis din vedere că manifestarea corespunzătoare a unei firme în cadrul mediului de afaceri este strâns legată şi de o serie de factori endogeni şi exogeni, care vor trasa linia viitoare de conduită a acesteia în afaceri. Aici vom putea evidenţia: nivelul înzestrării tehnice; calitatea personalului; modul de integrare în sistemul pieţei; competenţa şi flexibilitatea propriului management; dorinţele şi atitudinile de consum ale clienţilor potenţiali.