Fundamente și Practici ale Regimului Valutar

Fundamente

şi practici

ale regimului valutar

Fundamente şi practici ale regimului valutar

2.1 Politica monetară

2.1.1 Politica economică, politica monetară: concepte

Politica economică reprezintă ansamblul deciziilor autorităţilor publice

luate în scopul orientării activităţii economice într-un sens considerat

dezirabil de către o naţiune (statul decide să majoreze deficitul bugetar în

vederea susţinerii utilizării forţei de muncă; statul fixează norme de creştere

a preţurilor şi veniturilor pentru a limita inflaţia etc).

În vederea realizării obiectivelor politicii economice, se folosesc numeroase

instrumente de intervenţie, cum ar fi:

• controlul direct (preţuri, salarii etc.) – utilizat din ce în ce mai puţin;

• politicile financiare (bugetară, fiscală, monetară etc.).

În acest context, putem considera că politica monetară reprezintă ansamblul

măsurilor luate de către banca centrală sau autorităţile monetare pentru a

exercita o anumită influenţă asupra dezvoltării economiei sau pentru a

asigura stabilitatea preţurilor şi a cursului de schimb.

Realizarea obiectivelor politicii monetare se efectuează în strânsă legătură

cu coordonatele politicii economice. Se poate afirma că obiectivele finale

ale politicii monetare coincid cu acelea ale politicii economice generale,

adică: stabilitatea preţurilor, echilibrul balanţei de plăţi, creşterea economică

etc.

Piaţa monetară este o piaţă a circulaţiei capitalurilor pe termen scurt sub

formă bănească, dematerializată. Piaţa monetară este formată din: piaţa

interbancară, piaţa scontului, piaţa efectelor de comerţ ş.a.

Piaţa monetară cuprinde ansamblul relaţiilor care se formează în domeniul

atragerii şi plasării fondurilor pe termen scurt până la un an. La baza

dezvoltării acestor relaţii stau anumite reglementări emise de băncile

centrale, bănci care urmăresc sever desfăşurarea operaţiunilor pe aceste

pieţe. Piaţa monetară constituie o componentă a politicii monetare şi

financiare dintr-o ţară. Pe pieţele monetare, instituţiile specializate (băncile,

brokerii) atrag, sub forma depunerilor, fondurile disponibile pe termen scurt

şi, în paralel, acordă credite pe termen scurt, de regulă, până la un an.

Mecanisme valutare

Tot în cadrul acestei pieţe, sunt efectuate operaţiuni cu active financiare cu

scadenţe scurte (cambii, bilete la ordin, bonuri de tezaur, certificate de

depozit şi alte efecte). Tot în cadrul pieţei monetare sunt incluse şi

operaţiunile de scontare şi rescontare a titlurilor de credit.

2.1.2 Obiectivele şi instrumentele politicii monetare

Obiectivele politicii monetare

În cele mai multe ţări, obiectivul fundamental al politicii monetare îl

reprezintă asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.

Pe lângă stabilitatea preţurilor, unele bănci centrale mai au ca obiectiv final

creşterea economică, sustenabilitatea balanţei de plăţi, stabilitatea pieţei

valutare sau ocuparea forţei de muncă. De exemplu, Federal Reserve Bank

(banca centrală a SUA) urmăreşte realizarea unui echilibru între nivelul

preţurilor, creşterea economică şi nivelul ocupării forţei de muncă.

O problemă importantă a politicii monetare o reprezintă alegerea

obiectivelor intermediare; acestea precizează direcţia şi măsura în care

mijloacele de acţiune disponibile ale băncii centrale pot fi utilizate şi anunţă

publicul asupra orientării politicii monetare.

Spectrul larg de instrumente, indicatori, s