Evoluția schimbului valutar leu-dolar în semestrul II al anului 2012

Introducere

Pentru a defini cursul de schimb valutar trebuie să ne raportăm la două noţiuni esenţiale care sunt interconectate şi care influenţează orice fluctuaţie monetară: politica economică şi politica monetară. Prima reprezintă „ansamblul deciziilor autorităţilor publice luate în scopul orientării activităţii economice într-un sens considerat dezirabil de către o naţiune” , iar politica monetară reprezintă „ansamblul măsurilor luate de către banca centrală sau autorităţile monetare pentru a exercita o anumită influenţă asupra dezvoltării economiei sau pentru a asigura stabilitatea preţurilor şi a cursului de schimb” . Legătura dintre cele două politici este una de determinare, infuenţare reciprocă, astfel încât obiectivele finale ale lor să fie aceleaşi: creşterea economică, stabilirea preţurilor, echilibrul balanţei de plăţi etc. Cursul de schimb este unul dintre obiectivele intermediare ale politicii monetare, care poate influenţa obiectivele finale ale acesteia: nivelul preţurilor, nivelul producţiei reale, nivelul ocupării forţei de muncă şi stabilirea pieţei valutare. Schimbul valutar ca obiectiv intermediar al politicii monetare ale unei ţări este important din dublă perspectivă: pe de o parte oferă informaţii despre orientarea politicii monetare (relaxare/ restricţie), iar pe de altă parte, facilitează prognozarea, prin indicii, a evoluţiei prezente şi de perspectivă a economiei naţionale.

Schimbul valutar se realizează prin intermediul pieţei valutare care reprezintă „ansamblul relaţiilor care iau naştere între bănci, ca şi între bănci şi clienţii lor, privind cumpărarea şi vânzarea de valute în vederea reglementării plăţilor şi încasărilor care apar în procesul schimburilor economice cu străinătatea” . Pentru a înţelege oscilaţiile schimbului valutar leu – dolar în semestrul II al anului 2012, trebuie să contextualizăm piaţa valutară naţională românească şi piaţa valutară internaţională. Piaţa valutară naţională cuprinde „ansamblul relaţiilor care se formează între persoane fizice şi juridice privind cumpărarea şi vânzarea de valute, instituţiile specializate în aceste operaţiuni, precum şi normele şi reglementările care facilitează efectuarea acestor tranzacţii” . Piaţa naţională românească, ca de altfel toate pieţele valutare naţionale, sunt supuse legislaţiei ţării şi se subordonează intereselor economice şi financiare ale României.

Piaţa valutară şi implicit cursul valutar sunt influenţate e o serie de factori:

Dincolo de aceşti factori care vor fi exemplificaţi puţin în ceea ce urmează, trebuie precizat faptul că regimul de curs de schimb este controlat printr-un ansamblu de principii, reguli, norme instituite de către stat, privitoare la plăţile în valută aferente operaţiunilor de comerţ exterior şi operaţiunilor necomerciale, cursul de schimb al monedei naţionale, rezerva valutară a statului, circuitul aurului şi al metalelor preţioase etc.

Specificul cursului valutar leu – dolar mai are la bază un factor: diferenţa dintre politicile monetare ale unei ţări dezvoltate faţă de politicile unei ţări în curs de dezvoltare, ca România, în ceea ce priveşte poziţia monetară, distribuirea simetrică a lichidităţilor internaţionale, insuficienta dezvoltare a sistemului bancar etc.

Oscilaţiile relativ moderate ale schimbului valutar leu – dolar (în raport cu factorii sociali- economici) sunt explicabile prin faptul că în România tipul de regim de curs de schimb este unul cu fluctuare dirijată (managed floating exchanges rates),

în sensul în care banca centrală intervine, dar numai pentru a tempera fluctuaţiile ce pot ajunge periculoase.