Cuprins
- CAP 1. – CONCEPTUL DE GLOBALIZARE ÎN DEZBATERILE
- INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE. CONFRUNTĂRI DE IDEI 3
- 1.1. Concepţia Clubului de la Roma: globalizarea – interdependenţă între ţări la scară
- mondială, fără frontiere naţionale 5
- 1.2. Concepţia Forumului Economic Mondial (FEM): globalizarea – deschiderea
- pieţelor lumii şi formarea unei pieţe mondiale unice 7
- 1.3. Globalizarea în concepţia organismelor ONU 8
- 1.3.1. Concepţia PNUD: globalizare pentru oameni, nu pentru profit 8
- 1.3.2. Concepţia UNCTAD: globalizarea – produs al liberalizării 13
- 1.3.3. Concepţia UNESCO: globalizarea – proces de mondializare 15
- 1.4. David Korten: globalizarea – o versiune modernă a imperialismului 16
- 1.5. J. K. Galbraith: globalizarea – rezultat al internaţionalizării vieţii economice 17
- 1.6. Antoine Ayoub: mondializarea – o nouă dimensiune a liberului-schimb 19
- 1.7. Chris Mulheart şi Howard Vane: globalizarea – economie internaţională sau
- economie globală? 22
- 1.8. Jacques Percebois: mondializarea – reţea transnaţională de decizie 24
- 1.9. Harold James: globalizarea – integrare transnaţională, dizolvantă a statuluinaţiune
- 26
- 1.10. Shahid Yusuf: globalizarea şi localizarea – modelatoare ale dezvoltării 29
- 1.11. Viitorologii despre globalizare 33
- 1.11.1. John Naisbitt: globalizarea – integrare economică mondială 33
- 1.11.2. Alvin Tőffler: globalizarea – sistem mondial fără frontiere naţionale pentru
- secolul XXI 39
- CAP. 2. – GLOBALIZAREA – UN PROCES IREVERSIBIL 46
- 2.1. De la Socialism la Capitalism, apoi la Globalizare 46
- 2.2. Viitorul ireversibil al globalizării 48
- 2.3. Globalizarea – idealism sau subiectivism 50
- CAP. 3. – CONTROVERSE ALE GLOBALIZĂRII 56
- 3.1. Regândirea şi „reforma” economiei 56
- 3.2. Ecologia şi efectele globalizării 58
- 3.3. Implicaţii negative ale glozălizării 59
- 3.4. Ce ne rezervă viitorul 60
- BIBLIOGRAFIE 63
Extras din curs
CAP 1. – CONCEPTUL DE GLOBALIZARE ÎN DEZBATERILE
INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE. CONFRUNTĂRI DE IDEI
Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre globalizare, opiniile fiind atât pro, cât şi
contra. Dar ce este de fapt globalizarea? Este un concept, o stare de fapt sau o realitate? Este
un fenomen nou generat de viteza cu care se propagă noua tehnologie şi informaţia, sau o
continuitate firească a unui proces ce a apărut şi s-a dezvoltat cu mult timp în urmă? Sunt doar
câteva din întrebările pe care ni le punem şi la care încercăm să găsim un răspuns.
Un răspuns la întrebarea „ce este globalizarea” regăsim la Friedman, un susţinător
înfocat al globalizării, care afirmă că „globlizarea nu este o simplă tendinţă sau o fantezie, ci
este, mai degrabă, un sistem internaţional. Este sistemul care acum a luat loc sistemului
Războiului Rece şi, la fel ca acesta, globalizarea are propriile ei legi şi propria ei logică, de
natură să influenţeze astăzi, direct sau indirect, politica, mediul înconjurător, geopolitica şi
economia fiecărei ţări de pe glob.”1
Globalizarea reprezintă renunţarea la limite teritoriale, ascensiunea nelimitată a
tehnologiei, circulaţia neîngrădită a informaţiei, uniformizarea economiei, libera circulaţie a
capitalului şi a persoanei, dar nu în ultimul rând alinierea politică în perspectiva unei
guvernări globale.
În literatura economică s-a avansat ideea că odată cu căderea Zidului Berlinului în anul
1989 am intrat în cea de-a doua eră a globalizării, prima eră datând încă de la mijlocul
secolului al 19-lea şi fiind întreruptă de Primul Război Mondial. Perioada de „pauză” dintre
cele două ere ale globalizării a ajuns la final odată cu încheierea Războiului Rece.
Aşadar, anul 1989 reprezintă un nou început al globalizării, o globalizare conştientă şi
ireversibilă prin care relaţiile sociale şi economice devin lipsite de distanţe şi graniţe. Nu ştiu
dacă este o coincidenţă sau „aşa a fost scris” ca acest an să fie unul de răscruce pentru multe
naţiuni. Este anul în care fosta Uniune Sovietică s-a destrămat, zidul a fost „eliminat”, este
primul an al democraţiei din ţara noastră, dar este şi anul în care SUA îşi „afişează”
supremaţia.
Creşterea semnificativă a fluxurilor internaţionale de capital, în ultimii ani, este o
trăsătură a globalizării. Începând cu jumătatea anilor ’80 s-a manifestat o intensificare a
fluxurilor internaţionale de capital şi un grad tot mai ridicat de integrare a pieţelor financiare
internaţionale. Astfel, a crescut volumul investiţiilor, în special a investiţiilor străine directe,
ceea ce sporeşte importanţa producţiei internaţionale în economia mondială.
1 T. Friedman – Lexus şi măslinul. Cum să înţelegem globalizarea, Ed. Economică, Bucureşti, 2000
4
Marile corporaţii au invadat planeta, iar fluxurile financiare internaţionale instantanee
fac ca economia mondială să nu mai poată fi îngrădită înăuntrul graniţelor unui stat. Fluxul
liber de informaţii a dus la îmbunătăţirea comunicaţiilor şi la scăderea costurilor pentru
transport, astfel încât globalizarea oferă comunităţilor şi persoanelor din zone îndepărtate, mai
puţin dezvoltate, numeroase oportunităţi şi opţiuni. Aşadar, integrarea în economia globală
implică slăbirea autorităţii naţionale, sau mai bine spus a statului naţiune, deoarece actorii
independenţi de stat au nevoie de spaţiu independent pentru mişcare.
Procesul de globalizare depinde, în primul rând, de interdependenţa economică şi
culturală şi mai puţin de dominarea economică şi culturală, depinde de diversificare mai mult
decât de unificare şi integrare, depinde de descentralizare, de participarea mult mai profundă
decât de centralizare şi de mobilizare.2
Nu trebuie să pierdem din vedere faptul că „globalizarea implică şi apariţia
diferenţelor”, după cum susţine R. Koolhaas. Venind în completarea acestei afirmaţii, în ceea
ce priveşte sistemul economic internaţional, Michael Manley afirmă că „fiecare trebuie să ne
găsim locuşorul în economia globală şi să tragem de noi în sus [ ]”.
În această nouă eră a globalizării avem de-a face cu o realitate de necontestat, şi
anume: o ordine economică internaţională nedreaptă ce trebuie înlăturată. Astfel, ţările lumii a
treia nu au posibilitatea să concureze cu ţările care deţin monopolul asupra celor mai avansate
tehnologii şi resurse financiare nelimitate care au pus stăpânire deja pe majoritatea pieţelor.
Ele vor fi reduse treptat la simple zone producătoare de materie primă şi mărfuri competitive
din punctul de vedere al preţului, deţinând cea mai slab plătită mână de lucru.
În ceea ce priveşte dezvoltarea demografică şi tehnologică, istoricul Paul Kennedy
susţine că „planeta este tăiată astăzi de o uriaşă linie despărţitoare [ ]. De o parte a ei se află
societăţile tinere care se înmulţesc rapid, lipsite de resurse, subdezvoltate şi subeducate, iar de
cealaltă parte sunt populaţiile bogate dar bătrâne, cu inventivitate tehnologică, dar muribunde
din punct de vedere demografic.”
Preview document
Conținut arhivă zip
- Globalizarea Economiei.pdf