Macroeconomie internațională

Ratele de schimb şi pieţele internaţionale

Exprimarea preţului unei monede în termenii unei alte monede poartă numele de rată de schimb. Deoarece moneda este un activ, atunci ea are un preţ, la fel ca orice alt activ. De aceea, principiile ce guvernează preţul activelor sunt valabile şi în cazul ratelor de schimb. Moneda reprezintă un activ iar rata de schimb este în fapt pretul acesteia.

Caracteristica generală a unui activ este dată de faptul că acesta reprezintă o formă de bogăţie, o cale de transfer a puterii actuale de cumpărare în viitor. Prin urmare, decizia de a transforma un activ monetar al unei ţări într-un activ monetar al unei alte ţări ţine de speranţa că această operaţiune va genera un plus de valoare în viitor. Conform teoriei expectativelor raţionale, evoluţia ratelor de schimb este supusă unor fluctuaţii majore ce ţin de aşteptările pe care le au agenţii economiei reale şi monetare. De aceea, gestionarea ratelor de schimb este un obiectiv central al oricărei bănci naţionale chiar şi în condiţii de convertibilitate deplină. Prin urmare, evoluţia ratelor de schimb este influenţată de: aşteptările asupra evoluţiei economiei;aşteptările asupra evoluţiei ratei dobânzii; soldul balanţei comerciale; nivelul investiţiilor străine şi al intrărilor/ieşirilor de capital în general.

Pretul actual al unui activ este direct proportional cu sporul de venit viitor ce se așteaptă de pe urma lui. Așadar, prin similitudine, putem considera că rata de schimb este strâns legată de așteptările populatiei legate de viitorul nivel al ratei de schimb. (KrugmAN - exponentul teoriilor expectativelor rationele).

Ratele de schimb şi tranzacţiile internaţionale

Aproape fiecare regiune sau ţară are o monedă proprie în care îşi exprimă (denominează) preţurile bunurilor și serviciilor. Ratele de schimb joacă un rol foarte important în schimbul internaţional deoarece permit comparaţiile între bunuri produse în ţări diferite.

Spre exemplu, pentru a compara preţurile unui Chrysler american şi al unui Renault francez trebuie să stabilim care este preţul relativ al dolarului sau al euro. Aceste preţuri relative ale monedelor sunt rezultatul stabilirii unei valori de echilibru în urma tranzacţionării lor pe piaţa valutară şi le găsim în fiecare zi în secţiunea financiară a ziarelor.

De precizat că rata de schimb poate fi exprimată în două moduri:

- direct: ca preţ al monedei străine exprimat în monedă naţională (4,2 RON = 1 EUR)

- indirect: preţul monedei naţionale este exprimat în termenii monedei străine(1$ = 0,75 €)

Menajele şi firmele folosesc ratele de schimb pentru a transforma preţurile străine în preţuri în monedă naţională, obţinând astfel preţurile relative ce stau la baza schimburilor internaţionale.

Preţuri interne şi preţuri externe

Cunoscând ratele de schimb între monedele a două ţări putem aşadar să exprimăm preţurile de exporturile unei ţări în termeni monetari ai unei alte ţări. Modificările în ratele de schimb sunt urmarea unor fluctuaţii ce poartă denumirea de depreciere sau apreciere monetară. Deprecierea unei monede constă în creşterea raportului de schimb dintre moneda naţională şi cea străină (3,5 lei/euro 4,2 lei/euro). O depreciere a unei monede naţionale îi favorizează pe exportatori, făcând produsele autohtone mai ieftine în raport cu cele străine, mărind astfel competitivitatea produselor naţionale. Aprecierea monedei naţionale reprezintă o diminuare a raportului de schimb dintre moneda naţională şi moneda străină (4,2 lei/euro 3,95 lei/euro). Aprecierea monedei naţionale defavorizează exporturile şi favorizează importurile, mărind puterea de cumpărare a populaţiei asupra mărfurilor străine.

Relaţia dintre ratele de schimb şi preţurile relative

Cererea de import şi export este influenţată de preţurile relative. În termeni mai generali, nu se va lua decizia de import, ci de consum din producţia naţională.

Aşadar, o depreciere a monedei naţionale în raport cu cea străină, face ca mărfurile naţionale exprimate în preţuri relative să devină mai ieftine decât cele străine. Pe de altă parte, o apreciere a monedei naţionale creşte preţul relativ al exporturilor şi micşorează preţul relativ al importurilor.

Pieţele valutare

Pieţele în care au loc tranzacţii cu monede străine poartă denumirea de pieţe valutare. Principalii actori ai pieţelor valutare sunt:băncile comerciale; societăţile multinaţionale; instituţiile financiare non-bancare; băncile centrale.

Băncile comerciale sunt principalii actori ce fac tranzacţii în nume propriu sau în numele clienţilor pe o piaţa interbancară. Operaţiunile pot avea scop real (de acoperire a unor tranzacţii economice) sau scop speculativ. Societăţile multinaţionale operează pe piaţa valutară prin intermediul băncilor pentru derularea activităţilor curente. Instituţiile financiare non-bancare reprezintă o alternativă la activitatea băncilor preferată uneori pentru că sunt supuse unui control mai puţin strict din partea băncii centrale. Băncile centrale sunt cele care se ocupă de politicile ce vizează ratele de schimb şi ratele dobânzii.