Mediul European de Afaceri - Factori Ecologici

I. Factorii ecologici.

Mediul înconjurător şi etica în afaceri

La nivel comunitar, este conştientizat pericolului generat de poluarea mediului înconjurător şi a consecinţelor ce rezidă. Pentru a putea diminua efectele nefaste ale înrăutăţiirii situaţiei ecologice UE încearcă să influenţeze comportamentul clienţilor sau să intervina prin la măsuri legislative (de exemplu, UE a susţinut includerea în preţurile bunurilor şi serviciilor a costurilor implicate de poluare, mai ales în cazul anumitor industrii). Totuşi, autorităţile UE insistă ca acestea să nu reprezinte o formă de barieră neoficială în calea comerţului – alterează piaţa unică.

Mediul înconjurător reflectat în mediul afacerilor europene:

„Supravieţuirea noastră este doar o chestiune de timp de douăzeci şi cinci, cincizeci sau o sută de ani – spunea Jacques Costeau”. Este absurd şi periculos, în acelaşi timp, să ne gândim că economia mondială formează un ciclu de viaţă şi că bogăţiile ei circulă mereu. Dimpotrivă, de-a lungul timpului sunt irosite resurse preţioase pe care nu le vom putea recupera niciodată pe căi directe.

Noile tehnologii pe care se bazează, din ce în ce mai mult orice organizaţie au drept obiectiv reducerea costurilor şi creşterea calităţii. Nimeni nu se gândeşte însă că noile procese de management nu iau în calcul şi efectele secundare ale producţiei, cum ar fi poluarea. Astfel, efectele de reducere a costurilor unei întreprinderi sunt secundate de creşterea costurilor societăţii.

Programul al şaselea de acţiune pentru mediu (PAM6), numit „Alegerea noastră, viitorul nostru”, a fost lansat în 2001 şi acoperă perioada 2001-2010. Cadrul acţiunii comunitare prin PAM6 este dat de următoarele cinci coordonate strategice:

- îmbunătăţirea aplicării legislaţiei de mediu în ţările membre;

- mai buna integrare a politicilor de mediu în alte politici comunitare;

- cooperarea cu piaţa, în baza principiilor: consumatorii au nevoie de informaţie (Schema europeană de eco-etichetare) pentru a

putea avea un rol activ în orientarea producătorilor; producătorii nu trebuie doar penalizaţi, ci şi premiaţi; interzicerea subvenţiilor publice periculoase pentru mediu;

- implicarea cetăţenilor (prin ameliorarea accesului la informaţie, cetăţenii să poată înţelege mai bine impactul de mediu al diferitelor acţiuni publice şi private şi să-şi poată manifesta opţiunile;

- o mai bună planificare a teritoriului.

Programul identifică 4 domenii prioritare de acţiune în politicile europene de mediu:

- Poluare: Obiectivul urmărit prin PAM6 este „obţinerea unei calităţi a mediului în care nivelurile de poluare să nu antreneze incidente sau riscuri importante pentru

sănătatea persoanelor”. În acest scop, acţiunile Comunităţii se vor orienta către:

- dezvoltarea cercetării pentru o mai bună cunoaştere a impactului de mediu asupra sănătăţii;

- reevaluarea normelor şi adaptarea lor la grupurile vulnerabile (copiii, bătrâni, femei însărcinate);

- reducerea riscurilor legate de utilizarea pesticidelor;

- adoptarea unei noi strategii privind poluarea atmosferică;

- reforma sistemului de management al riscurilor provenind din utilizarea substanţelor chimice.

Poluarea este dovedită de o creştere tot mai mare a bolilor respiratorii (astm), şi situaţia numeroaselor oraşe care au o calitate a aerului inferioară limitelor recomandate de Uniunea Europeană şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Cea mai mare contribuţie adusă poluării şi deteriorării stratului de ozon

o au transporturile, în special prin folosirea automobilelor. Acestea se răsfrâng asupra maximizării costurilor spitalelor, pierderea unor zile de muncă, dar şi creşterea frecvenţei cancerului. Drept strategie pe termen mediu şi lung, Uniunea Europeană, în parteneriat cu guvernul fiecărei ţări, va încerca să încurajeze folosirea transportului în comun, în detrimentul folosirii automobilelor personale.

- Deteriorarea stratului de ozon: Stratul de ozon s-a redus cu 10% de la sfârşitul anilor ’60, nivelul mării a crescut cu 10-20 cm în ultimii 50 de ani, concentraţiile de gaz cu efect de seră au crescut de o manieră îngrijorătoare. Printre cele mai importante consecinţe pot fi enumerate: inundaţiile, taifunurile, incendiile, dispariţia unor specii, răspândirea maladiilor. Protocolul de la Kyoto (1997) a reprezentat primul acord mondial în

direcţia unei acţiuni globale, Uniunea devenind cel mai important susţinător al

protocolului, îndeosebi după retragerea Statelor Unite din 2001.

Prin PAM6, UE şi-a propus „stabilizarea concentraţiilor europene de gaz cu efect de seră la un nivel care să nu afecteze clima”. Pe termen scurt, Uniunea are ca obiectiv diminuarea emisiei de gaze cu 8% în 2008-2012, faţă de 1990, urmând ca între 2012 şi 2020 să obţină diminuarea cu câte un punct procentual suplimentar anual. O contribuţie esenţială la realizarea acestui obiectiv se speră că va aduce Programul European asupra Schimbării Climatice lansat în 2000.