Organizația mondială a comerțului

La 1 ianuarie 1995, după îndelungate şi complexe negocieri, a luat fiinţă Organizaţia Mondială a Comerţului, exponenta noului set de principii, reguli şi discipline care urmează a asigura comerţului internaţional un cadru îmbunătăţit de desfăşurare, adaptat cerinţelor actuale şi de perspectivă.

Organizaţia Mondială a Comerţului reprezintă baza instituţional - juridică a sistemului comercial multilateral, fiind unica organizaţie internaţională care tratează regulile globale ale comerţului dintre ţări.

Una dintre cele mai tinere organizaţii, OMC este succesorul GATT (Acordul General al Comerţului şi Tarifelor), stabilit înaintea celui de-al doilea război mondial.

Cu toate că OMC este încă tânără, sistemul multilateral de comerţ a început sub GATT (în 1947) acum mai bine de 50 de ani. GATT urmărea eliminarea tarifelor şi barierelor comerciale, precum şi eliminarea tratamentului diferenţial în comerţul internaţional. Avea 23 de ţări membre în momentul respectiv.

Ultimii 50 de ani au asistat la o creştere excepţională în domeniul comerţului mondial. Exporturile de marfă au crescut cu o medie de 6% anual.

Comerţul total în 1997 era de 14 ori nivelul celui din 1950.

GATT şi OMC au ajutat la crearea unui puternic sistem de comerţ, contribuind la o creştere fără precedent. Sistemul a fost dezvoltat de o serie de negocieri găzduite de GATT. Prima rundă s-a ocupat de reducerea taxelor, dar negocierele de după au inclus şi alte arii. Cea mai lungă rundă de negocieri, între anii 1986-1994, a dus la apariţia OMC. Negocierile nu s-au oprit aici, câteva au continuat şi după asta. În februarie1997 s-a ajuns la un acord în serviciile de telecomunicaţii.

In acelaşi an, 40 de guverne au ajuns la o concluzie în ceea ce priveşte comerţul fără taxe pentru produsele din tehnologia informaţiei şi 70 de membri au pus la punct o afacere financiară de servicii ce acoperă mai mult de 95% din comerţ, în cadrul băncilor, asigurărilor, securităţii şi informaţiilor financiare.

În 2000, noi discuţii au apărut în gricultură şi servicii. Acestea au fost încorporate într-un program amplu de lucru, Agenda de Dezvoltare Doha (DDA), lansată la a patra conferinţă ministeriala OMC, în Doha, Qatar, noiembrie 2001. Negocierile au încetat în ianuarie 2005.

Ideea creării OMC a fost avansată pentru prima dată în 1990, de către Comunităţile Europene şi Canada şi avea în vedere ca noua organizaţie să se constituie într-un mecanism eficient şi pragmatic pentru:

1. implementarea rezultatelor Rundei Uruguay;

2. încorporarea în cadrul multilateral de drepturi şi obligaţii comerciale a rezultatelor obţinute în noile domenii de reglementare (servicii, măsuri investiţionale, drepturi de proprietate intelectuală);

3. aplicarea amendamentelor aduse unor articole ale G.A.T.T;

4. eliminarea caracterului provizoriu prelungit al existenţei şi funcţionării GATT.

Acordul de la Marrakesh privind înfiinţarea OMC, în preambulul său, prevede obiectivele de bază, similare cu cele ale G.A.T.T.- ului, dar care au fost extinse pentru a acorda OMC mandatul de a trata comerţul cu servicii. Acestea sunt:

- continuarea negocierilor în vederea liberalizării progresive a comerţului internaţional;

- realizarea complementarităţii dintre liberalizare, dezvoltare economică şi eradicarea saraciei;

- confirmarea rolului central pe care regulile şi sistemul multilateral trebuie să-l ocupe în politica comercială a statelor membre OMC;

- organizarea activităţii OMC pe baze care să reflecte într-o mai mare măsură nevoile tuturor membrilor.

Aceste obiective au fost completate cu domeniul serviciilor şi cu noţiunea de „dezvoltare durabilă”, referitoare la utilizarea optimă a resurselor mondiale şi la necesitatea protecţiei şi conservării mediului înconjurător, corespunzător diferitelor niveluri de dezvoltare economică ale ţărilor.

Funcţiile Organizaţiei Mondiale a Comerţului sunt:

a) facilitarea implementării, administrării şi aplicării instrumentelor juridice ale Rundei Uruguay şi ale oricăror noi acorduri ce vor fi negociate în viitor;

b) soluţionarea diferendelor (disputelor) comerciale;