Organizația Națiunilor Unite în România

Prin intermediul programelor şi fondurilor Naţiunilor Unite, România beneficiază de un volum important de asistentă tehnică şi financiară în sectoare de interes pentru ţară: protecţia mediului, demografie, drepturile omului, sănătate, agricultură, industrie, consolidarea instituţiilor democratice, etc.

Asistenta financiară oferită de către Sistemul ONU este atent armonizată cu strategiile şi programele naţionale ale României pentru a asigura un răspuns eficient la priorităţile de dezvoltare ale României. Sistemul ONU din România răspunde cererilor guvernamentale de asistentă în formularea şi implementarea strategiilor naţionale.

Naţiunile Unite îţi pun la dispoziţia guvernului experienţa şi capacitatea de analiză pe baza cărora propun şi încurajează implementarea unor politici publice importante ale guvernului.

ONU este reprezentată în România de 11 fonduri, programe şi agenţii specializate, fiecare cu propriile responsabilităţi, dar toate colaborând pentru a rezolva o mare varietate de probleme.

Prima instituţie a Naţiunilor Unite care şi-a deschis un birou în România a fost Centrul de Informare al ONU (UNIC) - iunie 1970. UNIC oferă publicului român materiale informative actualizate cu privire la obiectivele şi activităţile Naţiunilor Unite în sectoarele politic, economic, social şi umanitar. Centrul reprezintă atât legătura activă dintre Organizaţie şi mass media, instituţiile de învăţământ sau organizaţiile neguvernamentale locale, cât şi principala sursă locală de informaţii publice despre sistemul Naţiunilor Unite. Dintre activităţile derulate de UNIC fac parte:

- dezbateri organizate în colaborare cu Asociaţia Română a Profesioniştilor în Relaţii Publice din România (ARRP) şi Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA); Transparency International; Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Administraţiei şi Internelor;

- campania de promovare a Zilei Internaţionale a Femeilor (în cooperare cu agenţii ONU, organizaţii neguvernamentale, Poliţia Rutieră şi media);

- sărbătorirea Zilei Mondiale a Sănătăţii (in colaborare cu agenţii ONU);

- campanii media pentru Ziua Internaţională a Libertăţii Presei, luptă împotriva consumului de droguri sau a traficului de fiinţe umane;

- lansări oficiale ale Rapoartelor Mondiale ale Investiţiilor sau ale Rapoartelor Dezvoltării Umane;

- tipărirea de cărţi poştale şi plicuri aniversare pentru Anul Internaţional şi Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice;

- training pentru jurnalişti pe subiecte legate de drepturile omului.

UNIC a fost urmat de Programul Naţiunilor Unite (PNUD), care şi-a deschis biroul din România în 1971. În primii săi ani de activitate, PNUD a oferit asistenţă tehnică, a organizat programe de pregătire in străinătate pentru experţii români sau a achiziţionat echipament occidental.

După revoluţia din 1989, PNUD si-a putut asuma un rol mult mai dinamic si a devenit un partener real al Guvernului României în noile sale programe de dezvoltare. Pentru a face faţă provocărilor tranziţiei, in 1991 a fost semnat un nou acord între Guvernul României şi PNUD. Noile priorităţi ale României şi ariile de acţiune ale PNUD se reflectă acum într-un nou Program de Ţară (2005-2009), cu o înclinaţie mai atentă către sectorul social. Activităţile PNUD au început sa fie implementate in cooperare cu noi parteneri din societatea romană, inclusiv administraţia locală, sectorul privat sau organizaţiile neguvernamentale. Din 1997, activitatea PNUD în România s-a bazat pe Programul Naţional de Cooperare, dezvoltat prin dialog cu Guvernul, agenţiile ONU si donatorii străini. Programul Naţional de Cooperare actual acoperă perioada 2005-2009 si se concentrează pe trei arii de programe:

- guvernare democratica si dezvoltare descentralizata;

- dezvoltare economica si sociala

- crearea unui mediu sănătos pentru a susţine dezvoltarea durabilă.

UNESCO-CEPES(Centrul European UNESCO pentru Educaţie Superioară) şi-a început activitatea la 21 septembrie 1972 şi este găzduit de Palatul Kretzulescu din centrul Bucureştiului. Crearea unei instituţii pentru consolidarea cooperării europene in domeniul educaţiei superioare fusese recomandată in timpul celei de-a XVI-a sesiuni a Conferinţei Generale UNESCO din toamnă anului 1970. In acelaşi an, Guvernul României a invitat UNESCO să deschidă la Bucureşti un centru care să promoveze cooperarea internaţionale în domeniul educaţiei superioare, în special colaborarea dintre Europa de Vest şi cea de Est. UNESCO-CEPES a organizat o serie de activităţi care au implicat toate statele din regiune şi a dezvoltat legături strânse cu alte organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale active în aceeaşi zona a lumii. Din 1990, pentru a susţine procesele de reformă şi de dezvoltare a educaţiei superioare din Europa Centrală şi de Est, UNESCO-CEPES şi-a concentrat activităţile pe:

- formularea şi implementarea de politici în domeniul educaţiei superioare;

- reforme legislative în educaţie; asigurarea calităţii si acreditării academice;

- recunoaşterea calificărilor academice si profesionale; noi abordări ale managementului instituţional si guvernamental;

- autonomie universitara si libertate academica;

- statutul şi pregătirea profesorilor;

- relaţii între universităţi şi patronate;

- folosirea noilor tehnologii informatice;

- educaţie transnaţională.