Sisteme Informaționale și Aplicații Informatice în Administrarea Afacerilor

Capitolul 1

SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI MEDIUL DE AFACERI

Oportunităţi şi cerinţe în mediul actual de afaceri

În societatea contemporană se produc mutaţii semnificative determinate, în mare parte, de noile cerinţe ale erei digitale. Astfel, pentru domeniul economic se introduce modelul economiei digitale, care, în esenţă, se bazează pe o altă viziune asupra pieţei, tranzacţiilor, calităţii produselor şi/sau serviciilor, impunând o mai mare conectivitate a companiilor ce evoluează în mediul competiţional on-line.

Ca urmare, aceste condiţii noi au determinat şi o restructurare a strategiilor adoptate de companii, astfel încât acestea să poată să răspundă provocărilor induse de economia electronică. Responsabilitatea aderării la noile modele economice prin implementarea tehnologiilor din domeniul informaţiei şi comunicaţiei revine factorilor decizionali. Rolul şi funcţiile conducerii se amplifică depăşind domeniul coordonării şi armonizării activităţilor desfăşurate în cadrul unităţii organizatorice.

Strategii şi programe la nivelul Uniunii Europene

La nivel european principalele implicaţii ale trecerii la societatea informaţională se înregistrează la nivel macroeconomic, microeconomic şi individual. Principalele etape parcurse în dezvoltarea societăţii informaţionale sunt: iniţiativa eEurope 2002, iniţiativa eEurope 2005, : iniţiativa i2010. Iniţiativa europeană i2010 promovează o economie digitală deschisă şi competitivă, punând accentul pe rolul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei, ca motor al incluziunii sociale şi al calităţii vieţii. Se încurajează dezvoltarea economiei digitale prin instrumente variate şi se promovează creşterea eficienţei prin utilizarea largă a noilor tehnologii ale comunicaţiei şi informaţiei (TIC).

Măsuri legislative cerute de utilizarea mediului Internet în activităţile domeniului economic

La nivelul Uniunii Europene, există o serie de directive şi decizii cu privire la acest domeniu : Directiva 31/2000 EC cu privire la comerţul electronic, Directiva 93/1999 EC cu privire la semnătura electronică, Decizia 1720/1999 EC cu privire la asigurarea interoperabilităţii şi schimburilor de date la nivelul administraţiilor (IDA - Interchange of Data between Administrations), Decizia 1719/1999 EC referitoare la proiecte de interes comun pentru realizarea unor reţele transnaţionale care să asigure comunicarea şi schimburile de date între administraţii publice, Decizia 276/1999 EC referitoare la planul de acţiune pentru combaterea acţiunilor ilegale şi dăunătoare asupra reţelelor globale, Directiva 58/2002 EC referitoare la protecţia persoanelor cu privire la preluarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date etc.

Pe lângă directivele şi deciziile europene, ţara noastră a adoptat şi o serie de reglementări de mare importanţă pentru asigurarea cadrului legal de desfăşurare a tranzacţiilor electronice, dintre care se menţionează: Legea nr. 455/2001, Legea nr. 365/2002, Legea nr. 291/2002, Legea nr. 676/2002, Legea nr. 677/2002, Legea nr. 161/2003, Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2006, Legea nr. 37/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 34/2006, Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Cerinţe la nivel managerial

Nivelurile ierarhiei manageriale pot fi evidenţiate pot fi evidenţiate pe mai multe planuri:

 nivel strategic

 nivel tactic

 nivel operaţional.

O viziune generală a unui sistem e-business se structurează pe 3 nivele, şi anume: managementul proceselor şi evenimentelor externe, managementul proceselor interne, integrarea şi coordonarea întregului sistem. Metodele de afaceri electronice permit companiilor o intercorelare a procesului şi sistemului de prelucrare a datelor interne şi externe într-un mod mai eficient şi mai flexibil, să lucreze mai aproape de furnizori şi parteneri, să satisfacă mai bine nevoile consumatorilor. Folosirea arhitecturilor în dezvoltarea produselor software pentru mediul de afaceri reprezintă o modalitate de integrare a proceselor de afaceri cu cele specifice inginerii software, care să deservească segmentele corespunzătoare ale proceselor de afaceri.