Standardele și Principiile de Evaluare

Cap.2 Standardele si principiile de evaluare

2.1 Organizarea activitatii de evaluare

Organizatii profesionale:

ANEVAR – (Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania) – 1992, 5.500 membrii titulari si 248 persoane juridice asociate; membru al Consiliului Director al IVSC (organism al ONU)

IROVAL -(Institutul Roman de cercetari in evaluare)

TEGOVA – (Grupul European al Asociatiilor de Evaluatori) – 43 asociatii din 27 de tari;

WAVO – (Asociatia mondiala a Organizatiilor de evaluare)

2.2 Standarde şi Principii de evaluare a întreprinderii

Standardele de evaluare – obiectiv: imbunatatirea si mentinerea calitatii lucrarilor in beneficiul profesiei de evaluator si al utilizatorilor rezultatelor evaluarii; prevad un minim de cerinte ce trebuie respectate de evaluatori – ghid pentru evaluatori, membrii ANEVAR sunt obligati sa utilizeze standardele de evaluare.

Standarde Americane de evaluare

Standarde Europene de evaluare

Standarde şi Principii de evaluare a întreprinderii

2.3 Principalele elemente ale standardelor de evaluare a întreprinderii:

- necesitatea de a utiliza în evaluare doar acele metode şi proceduri recunoscute, selectate de evaluator în funcţie de scopul evaluãrii şi de ipostaza în care se găseşte acesta;

- precizarea şi descrierea clarã acelor trei abordãri în evaluarea întreprinderii:

- abordarea pe bazã de active;

- abordarea pe bazã de venit;

- abordarea prin comparaţie.

- reconcilierea valorii finale, atunci când se utilizeazã mai multe metode de evaluare.

Principii de evaluare a întreprinderii:

Principiul 1:

- Evaluările se vor face pe baza respectării Standardelor de evaluare internaţionale, europene şi naţionale.

Principiul 2:

- Evaluarea unei întreprinderi este efectuată numai de evaluatori profesionişti, cu pregătire şi experienţă adecvată în evaluarea tipului respectiv de afacere şi localizării acesteia. Evaluatorul trebuie îndeplinească următoarele condiţii:

- să aibe cunoştinţe, să înţeleagă şi să utilizeze corect acele metode şi proceduri recunoscute care sunt necesare pentru realizarea unei evaluări credibile

- să nu comită o eroare fundamentală prin omisiune sau intenţie care să afecteze valoarea în mod semnificativ

- să nu presteze servicii de evaluare într-o manieră neglijentă sau neatentă astfel încât să favorizeze producerea unor erori care, luate în mod individual nu ar afecta semnificativ rezultatele unei evaluări, dar privite în mod agregat ar putea să producă confuzii.

Principiul 3:

- Evaluarea nu se concretizează într-o sumă exactă, ci permite estimarea unui anumit tip de valoare, definit prin luarea în considerare a tuturor factorilor relevanţi; mărimea valorii întreprinderii (sau a unui activ) nu poate fi măsurată în mod exact, ci numai printr-o sumă rezonabilă, astfel încât să permită efectuarea unei tranzacţii cu obiectul evaluat.

Principiul 4:

- Conform principiului substituţiei, aplicabil pentru toate cele trei abordări ale evaluării, preţul de cumpărare maxim pe care este dispus să-l plătească un investitor raţional este:

- preţul de cumpărare a terenului şi costurile de construcţie a unei proprietăţi substitut cu utilitate identică cu cea a proprietăţii supuse evaluării

- preţul de cumpărare de pe piaţă a unei proprietăţi cu utilitate identică

- preţul de cumpărare a unei proprietăţi care va genera acelaşi venit, în aceleaşi condiţii de risc.

Principiul 5:

- Valoarea unei întreprinderi, care îşi va continua activitatea normală de exploatare într-un viitor previzibil, derivă din veniturile anticipate viitoare, deci valoarea se bazează pe percepţiile participanţilor pe piaţă asupra veniturilor viitoare (cash-flow) degajate de achiziţiile de afaceri.

Principiul 6:

- Cea mai bună sursă a valorii este piaţa, deci dacă există informaţii de piaţă suficiente şi credibile, cea mai adecvată metodă de evaluare a unei întreprinderi este metoda comparaţiei de piaţă.

Principiul 7:

- Valoarea estimată printr-o activitate de evaluare este valabilă numai la o anumită dată, numită data evaluării.

Principiul 8:

- În evaluarea unei întreprinderi care-şi va continua activitatea normală de exploatare, se va ţine seama şi de valoarea de lichidare, care poate fi superioară celei de exploatare, fie atunci când întreprinderea generează o rentabilitatea a capitalului investit redusă sau produce pierderi, fie când obiectele proprietăţii intelectuale, cu ar fi brevetele de invenţie, mărcile de fabrică, au o valoare semnificativă la încetarea activităţii.

Principiul 9:

- În condiţiile existenţei activelor din afara exploatării (în surplus sau redundante), se impune separarea şi evaluarea lor distinctă la valoarea realizabilă netă şi adăugarea acestei valori la rezultatele obţinute prin aplicarea metodelor de evaluare selectate.