Caracteristicile și Parametrii Imaginii de Televiziune

Imaginea de televiziune are o formă dreptunghiulară, caracterizată de raportul de formă (raport de aspect) definit prin VHp=.

Fig. 1. Forma imaginii de televiziune

Standardele uzuale prevăd pentru imaginea TV un raport de forma: 34==VHp.

În ultimul timp, pentru televiziunea de înaltă definiţie, s-a propus un raport de forma 916==VHp (considerându-se că o astfel de imagine are o mai mare profunzime). Se face observaţia că la proiectarea unei imagini de forma 916=VH pe un ecran 34, fie rămân unele regiuni neutilizate (şi astfel imaginea este de fapt micşorată), fie se pierd unele părţi ale imaginii.

2. Dimensiunea imaginii

Dimensiunea imaginii TV se alege în funcţie de acuitatea vizuală (astfel încât ochiul să nu distingă liniile de explorare), de dimensiunile spaţiului în care se face vizualizarea şi de numărul de observări.

Experimental s-a constatat că se obţin condiţii confortabile de vizualizare dacă imaginea este privită de la o distanţă de (5-8) ori mai mare decât înălţimea ecranului.

Deoarece forma imaginii este dreptunghiulară, cu un raport de aspect bine definit, dimensiunea imaginii de televiziune se indică în mod tradiţional numai prin diagonala sa. Ţinând cont de toate cele de mai sus, se deduce că dimensiunile cele mai uzuale, folosite pentru receptoarele destinate uzului personal (casnic) sunt cuprinse în domeniul (50-71)cm (diagonala). Evident, pentru sălile de spectacole se folosesc panouri de TV având un ecran mult mai mare (de ordinal metrilor).

3. Strălucirea imaginii de televiziune

Strălucirea necesară unei imagini depinde de condiţiile de observare şi de natura imaginii. În general s-a constatat că strălucirea optimă pentru imaginea TV trebuie să aibă o valoare de 30cd/m2. În timpul trensmiterii unei scene este posibil să varieze strălucirea unor elemente ale imaginii sau chiar strălucirea medie a fondului. Pentru dispozitivele de redare obişnuite, strălucirea imaginii TV variază în general între limitele Bmin = 1cd/m şi Bmax2 = 100cd/m2.

1

4. Contrastul imaginii TV

În redarea imaginii de televiziune este foarte important să fie redată corect variaţia de strălucire (uneori mai important decât redarea corectă a valorii medii). Această variaţie de strălucire defineşte de fapt contrastul astfel:

- Contrast absolut: raportul între strălucirea maximă şi strălucirea minimă a imaginii TV,

- Contrast relativ: variaţia relativă dintre strălucirile pentru două puncte distincte ale imaginii raportată la o valoare medie,

- Contrast aparent: imaginea de televiziune este urmărită în condiţiile unei iluminări BS a mediului ambiant; această iluminare se sumează atât cu strălucirea maximă cât şi cu cea minimă şi determină un contrast aparent,

Din cauza iluminării mediului ambient, contrastul imaginii scade.

- Numărul de trepte de contrast

Notând cu ΔB variaţia de strălucire care este la limita sesizării de către ochi, raportul BBΔare o valoare aproximativ constantă: %)2(02,0.==≈ΔaconstBBnot

Numărul de trepte de contrast reprezintă numărul de astfel de trepte ΔB care sunt cuprinse în intervalul de la Bmin la Bmax . Determinarea aproximativă a acestei valori se poate face astfel:

Folosim relaţia de mai sus de n ori:

şi facem produsul acestor relaţii, membru cu membru; rezultă