Creditul

1. NECESITATEA ŞI APARIŢIA CREDITULUI

Originile creditului se regăsesc în împrumutul banal, care a apărut la primele trepte a evoluţiei omenirii. Anumite nevoi cotidiene temporare ale individului, cum ar fi o unealtă de vânat sau pescuit, o blană sau un vas, l-au impus pe acesta să apeleze la unul din congenerii săi, care la acel moment nu folosea bunul respectiv.

Încetăţenirea proprietăţii private a transformat împrumutul banal în relaţie economică dintre persoane care, din ansamblul eterogen al raporturilor economice, a influenţat poate cel mai mult evoluţiile sociale, economice şi politice ale societăţii umane, ajungând în prezent temelie a organizării şi funcţionării sistemelor economice moderne.

FENOMENUL ÎMPRUMUTĂRII

- Fenomenul împrumutării în esenţă reprezintă acţiunea de a da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează a fi restituit.

- Impuls extinderii şi diversificării împrumutării a servit apariţia banilor şi îndeosebi – a monedei propriu-zise.

PRECURSORII CREDITULUI

- Cămătăria a fost o îndeletnicire a tezaurizatorilor de profesie în toate sistemele economice predecesoare celei de piaţă dezvoltată, având impact resimţit asupra evoluţiei lor.

- Comerţul cu bani – zărăfie – de asemenea a constituit o formă predecesoare creditului.

- În cunoscutul Cod al lui Hammurabi, adoptat în jurul a. 1760 î. Hr. de către suveranul regatului babilonean din acea perioadă al căruia nume îl şi poartă, se regăsesc reglementări referitor la împrumuturi, depuneri, dobânzi, restituirea datoriilor etc., care aveau menirea de a proteja interesele cămătarilor.

APARIŢIA CREDITULUI BANCAR

În forma actuală creditul bancar apare urma înfiinţării primelor bănci italiene din sec. al XII –lea.

Creditul a devenit unul din mecanismele economice fundamentale odată cu dezvoltarea intensivă de la sfârşitul sec. al XVIII-lea începutul sec. al XIX-lea al relaţiilor capitaliste de producţie.

NECESITATEA CREDITULUI

Necesitatea obiectivă a creditului este condiţionată de particularităţile circulaţiei capitalului:

- constituirea permanentă a resurselor băneşti temporar libere în unele sectoare ale economiei şi apariţia necesităţii temporare de mijloace suplimentare în alte sectoare ale economiei;

- existenţa diferenţei în durata ciclului de rotaţie a mijloacelor în diferite ramuri ale economiei;

- derularea circulaţiei monetare atât în numerar cât şi fără numerar;

- existenţa proprietăţii asupra capitalului a diferitor persoane fizice şi juridice.

TEMELIA MATERIALĂ A EXISTENŢEI CREDITULUI

Existenţa mijloacelor băneşti temporar libere provenite din diverse venituri ale diferitor proprietari, care formează resursele creditare, constituie temelia materială a declanşării fenomenului creditare în urma solicitării acestor fonduri pentru acoperirea deficitelor provizorii de către cetăţeni, subiecţii economici şi instituţiile publice.

PROVINIENŢA MIJLOACELOR BĂNEŞTI TEMPORAR LIBERE

Mijloacele băneşti temporar libere, care pot fi folosite în funcţie de resursele creditare se formează în procesul activităţii economice, provenind din:

- încasările de la realizarea producţiei;

- profitul;

- defalcările de amortizare;

- salariile şi alte drepturi de personal;

- veniturile publice ale diferitor bugete;

- veniturile băneşti ale populaţiei;

- alte venituri.

SURSELE DE FORMARE A RESURSELOR CREDITARE

- Mijloacele băneşti ale agenţilor economici temporar ne incluse în circuitul economic.

- Mijloacele băneşti ale băncilor comerciale şi băncii centrale acumulate speciale pentru creditare.

- Resursele băneşti publice provizoriu libere.

- Economiile populaţiei păstrate în bănci.

- Mijloacele băneşti obţinute în rezultatul emisiunii monetare.

- Banii creaţi în sistemul bancar.

- Alte mijloace băneşti.