Directivele europene în domeniul asigurărilor de viață

Desavarsirea pietei interne comunitare in sectorul asigurarilor directe de viata a facut necesara adoptarea de catre autoritatile comunitare a unor directive care sa permita societatilor de asigurari avand sediul in Comunitate sa-si desfasoare activitatea in diverse state din cadrul Comunitatii.Acest lucru presupunea armonizarea dispozitiilor legislative, regulamentare si administrative nationale, astfel incat sa se ajunga la o recunoastere mutuala a autoritatilor si a sistemelor de control prudential, care sa permita acordarea unei autorizatii unice valabile in intreaga Comunitate si aplicarea principiului exercitarii controlului de catre statul membru de origine.

Prin cele trei generatii de directive comunitare s-au dispus urmatoarele:accesul la activitatea de asigurare si exercitarea acestei activitati sunt subordinate acordarii unei autorizatii administrative unice, elaborate de autoritatile statului membru in care isi are sediul cocial societatea de asigurari; aceasta autorizatie permite respectivei societati sa desfasoare activitati oriunde in Comunitate, fie in regim de stabilire, fie in regim de libera prestare de servicii;statul membru al sucursalei sau a liberei prestari de servicii nu mai poata sa ceara un nou agreement societatilor de asigurari care doresc sa exercite acolo activitati de asigurari si care au fost deja agreate in statul membru de origine;autoritatilor competente ale statului membru de origine le incumba sarcina supravegheri soliditatii financiare a societatii de asigurare, mai cu seama in ceea ce priveste starea sa de solvabilitate, constituirea de provizioane tehnice suficiente, precum si respectarea acestora prin active congruente.

Este de mentionat ca prin directivele comunitare au fost stabilite norme minimale; aceasta inseamna ca statul membru de origine poate adopta reguli mai stricte referitoare la societatile de asigurari agreate de autoritatile sale competente.

In linii mari solutiile adoptate in directivele referitoare la asigurarile altele decat cele de viata se regasesc si in directivele privind asigurarile de viata.

In cele ce urmeaza, ne vom referi la cateva dintre prevederile acestor directive care prezinta o importanta deosebita sau sunt specifice asigurarilor de viata.

Directivele se refera la accesul la activitatea nesalariala a asigurarilor directe,desfasurata de intreprinderi stabilite intr-un stat membru, sau care doresc sa se stabileasca in acel stat, si la exercitarea anumitor activitati de asigurare.Este vorba de urmatoarele asigurari care decurg dintr-un contract:

a) asigurarile cuprinse in ramura “ viata” adica mai cu seama asigurarea de viata (supravietuire) asigurarea de deces , asigurarea mixta (supravietuire +deces) asigurarea de viata cu contraasigurare, asigurarea de “ nuptialitate”, asigurarea de “natalitate”;

b) asigurare derenta;

c) asigurarile complementare practicate de intreprinderile de asigurari de viata, adica mai ales asigurarile pentru cazurile de “atingeri ale integritatii corporale , inclusive incapacitate de munca profesionala “, asigurarile de “deces ca urmare a accidentelor”, asigurarile de “invaliditate ca urmare a accidentelor si de boala”, cand aceste asigurari au fost subscrise in mod complementar la asigurarile de viata;

d) asigurarea practicata in Irlanda si Regatul Unit denumita permanent health insurance (asigurare de sanatate, e termen lung, erealizabila).

Directivele se refera, deasemenea, la o serie de operatiuni care decurg dintr-uncontract si sunt supuse controlului autoritatilor competente de supraveghere a asigurarilor private. Este vorba de :

a) operatiunile tontiniere

b) operatiunile de capitalizare bazate pe o tehnica actuariala;

c) operatiunile de gestionare a fonsdurilor collective de pensii;

d) operatiunile de la litera (c) can dele sunt sinsotite de o garantie de asigurare vizand fie conservarea capitalului, fie realizarea unei dobanzi minime;

e) operatiunile effectuate de societatile franceze

In sfarsit, directivele se mai refera la operatiunile care depend de durata vietii oamenilor, definite sau prevazute de legislatia asigurarilor sociale, in cazul in care acestea sunt effectuate sau administrate in conformitate cu legislatia unui stat membru de catre societati de asigurari, pe propriul risc.

Directivele comunitare referitoare la asigurarile de viata nu vizeaza: