Asigurare și Reasigurare

Aparitia si evolutia asigurarilor pe plan intern si international

1. Originea si evolutia asigurarilor pe plan international:

Înca de la aparitia omului, acesta a cautat sa previna aparitia pericolelor si a evenimentelor nedorite, astfel ca originile asigurarilor nu pot fi stabilite cu exactitate. Omul a cautat sa se protejeze pe el însusi, familia sa, apoi, pe masura ce a acumulat un patrimoniu (locuinta, animale, bunuri gospodaresti, etc.)sfera asigurarilor s-a largit si mai mult. Astfel, înca din antichitate apar institutii menite a asigura protectia individului si a bunurilor sale.

Este vorba de institutii sociale de intre-ajutorare naturala a cioplitorilor in piatra din Egiptul Antic, de asigurare a transportului in caravane, prin repartizarea costurilor datorate furturilor, intre toti comerciantii care participau la transportul respectiv, organizarea de asociatii a caror activitate consta in a da ajutor membrilor sai si familiilor acestora in caz de incendii, boala sau deces.

O forma de dispersie a riscurilor, dar nu si de protectie o reprezinta cea practicata de negustorii chinezi, care-si distribuiau marfa pe mai multe vase ce urmau sa o transporte, reducând astfel riscul ca întreaga cantitate de marfa sa fie supusa pierderii.

In Evul Mediu, odata cu dezvoltarea schimburilor comerciale, cu amplificarea acordarii de împrumuturi, au aparut reguli principale care au stat la baza asigurarii moderne. Evolutia asigurarilor este strâns legata de dezvoltarea comertului pe mare si a asigurarilor maritime, care au influentat in mare masura toate celelalte tipuri de asigurai, in special pe cele de transport.

Primele polite de asigurare maritima sunt scrise in limba Italiana si reprezinta modelul pe baza carora s-au dezvoltat ulterior contractele de asigurari, inclusiv politele Lloyd’s din Anglia. Cel mai vechi contract de asigurare care a fost pastrat, a fost subscris in Genova in 1347, iar prima companie de asigurari maritime dateaza din 1424, tot la Genova. Intr-o polita încheiata in 1385, se acopereau urmatoarele categorii de riscuri:

- calamitati naturale, incendii, confiscarea marfii de catre autoritati locale, etc.

termenul de „polita”, care deserveste astazi desemnarii contractului de asigurare, provine de la cuvântul italian „poliz”, care înseamna certificat, atestare.

Termenul „prima” provine de la cuvântul „prima” care desemneaza suma platita înainte, mijlocind transferul riscului asiguratului asupra asiguratorului.

Secolul al IX-lea desemneaza începutul asigurarilor moderne.

Din punct de vedere istoric, prima asigurare care a aparut sub forma moderna este asigurarea maritima. Dupa aceasta s-au dezvoltat si alte categorii de asigurari. Au urmat asigurarile de viata, a caror baza a fost creata de catre finantistul italian Tonti, care a creat primele „tontine” in franceza.

„Tontinele” sunt asociatii constituite pe o perioada de timp, in decursul careia, membrii asociatiei varsau la fondul comun o cotizatie anuala, in functie de vârsta. La expirarea termenului pt. care a fost constituita asociatia, sumele rezultate din capitalizare cotizatiilor de-a lungul perioadei, erau repartizate intre membrii supravietuitori.

Aceasta forma de asigurare reprezinta practic asigurarile de supravietuire din zilele noastre.

La Londra, dupa marele incendiu din 1666,au fost create primele asigurari contra incendiilor. Apoi, pe parcurs, au aparut progresiv si alte ramuri de asigurare: asigurari împotriva accidentelor, a mortalitatii animalelor, a cailor de cursa, împotriva furtului si asigurari de raspundere civila.

Timp îndelungat, reticentele de ordin moral, au încetinit dezvoltarea anumitor tipuri de asigurari. Este cazul asigurarilor de viata, fata de care, anumiti juristi considerau ca era imorala încheierea de pacturi asupra vietii umane, de asemenea asigurarea de raspundere civila era criticata, mult timp crezându-se ca, daca o persoana sau o întreprindere se asigura împotriva consecintelor, greselilor sau neglijentelor, ar determina o conduita expusa riscurilor si ar multiplica pagubele in loc sa le previna.

In concluzie, factorii determinanti care au condus la aparitia asigurarilor sunt de natura economica si sociala. Dintre factorii economici se pot enumere:

a) schimbarea conditiilor economice generale, trecerea de la societatea exclusiv agricola la una efectiv diversificata (breasla), care au dus la cresterea si adâncirea raporturilor dintre oameni si la cresterea cauzelor generatoare de pagube. Importanta banilor in relatiile comerciale a favorizat ideea compensatiei banesti a pagubelor

b) dezvoltarea schimburilor comerciale, succesul marilor târguri, înmultirea expeditiilor pe mare, au aratat necesitatea asigurarii marfurilor si a navelor împotriva riscurilor pe perioada transportului.

Dintre factorii sociali amintim:

a) accentuarea procesului de urbanizare, concentrarea populatiei in orase si aparitia noilor tipuri de locuinte care au încurajat si aparitia fenomenelor generatoare de pagube

b) organizarea breslelor, care a favorizat solidaritatea acestor grupuri, in care membrii îsi acordau ajutor reciproc in caz de pagube.

Aparitia si dezvoltarea asigurarilor moderne pe plan international

Au fost determinate de dezvoltarea calculului actuariat ale carui etape principale sunt:

1. aparitia si dezvoltarea „legii marii” (Blais Pascal 1654)

2. „primul” tabel de mortalitate (Christian Huyghens 1657)

3. „primul calcul de rente viajere” (Jean deWelt 1660)

4. „primul tratat de actuariat” (Richard Price la mijlocul sec. al XVIII-lea)

Pe plan international, de la începutul secolului al XVIII-lea, si pana in secolul al XIX-lea, s-au practicat 3 mari forme de asigurari:

- asigurari maritime

- asigurari contra incendiilor

- asigurari de viata

Amplificarea si diversificarea acestora este strâns legata de dezvoltarea activitatii economice si evolutia dreptului.