Evaluarea Întreprinderilor

NECESITATEA, OBIECTIVELE EVALUARII SI CATEGORIILE DE VALORI.

Ca urmare a schimbarilor continue ce au loc în economia de piata, mai cu seama în perioada de tranzitie, reevaluarea întreprinderii la anumite intervale de timp este necesara pentru aprecierea justa a evolutiei sale, a locului pe care îl ocupa în sectorul de activitate - în raport cu concurentii interni si externi, cât si pentru întocmirea corecta a documentelor contabile (inclusiv celor privind obligatiile fata de bugetul statului). Ca raspuns la aceste cerinte, în perioada 1990-1994, când proprietatea de stat din economie era dominanta, guvernul a emis o serie de hotarâri (HG nr545/799D, HG 26/7992, HG 500/7994) prin care valoarea patrimoniala a societatilor comerciale si a regiilor autonome a fost adusa la zi.

Reevaluarea întreprinderilor este impusa, de asemenea, si de procesele specifice perioadei de tranzitie. Astfel, în perioada actuala reevaluarea conditioneaza procesul de privatizare desfasurat pe baza Legii nr. 58/7997, modificata în 1995. Conform acestei legi au avut loc vânzarea unor active apartinând societatilor comerciale cu capital de stat (ambele reglementate de Legea nr 58/1991, modificata în 1995), concesionarile, închirierile sau locatiile de gestiune (prevazute în Legea nr 15/1990), vânzarea unor bunuri materiale, existente în patrimoniul întreprinderii, ca utilaje, masini, mijloace de transport, terenuri constructii speciale etc.

Reevaluarea întreprinderilor este necesara si în cazuri cum sunt: schimbarea formei de proprietate prin tranzactii comerciale, actiuni juridice cu caracter patrimonial, fuziuni, lichidari, cotare la bursa, emiterea de actiuni etc. Obiectivul

evaluarii în aceste situatii este stabilirea unei valori de piata. Astfel, în cazul vânzarii, se stabileste plaja de valori a întreprinderii, care va sta la baza fixarii pretului de începere a licitatiilor organizate în acest scop. În acest capitol, dupa cum se va vedea, facem o deosebire neta între pretul si valoarea patrimoniului, între ceea ce plateste cumparatorul si ceea ce reprezinta, în fond, obiectul tranzactionat. În majoritatea cazurilor, pretul final nu coincide cu una din valorile stabilite, deoarece nivelul lui depinde si de alti factori, unii necuantificabili, cum sunt dorinta de a vinde si de a cumpara, arta de a negocia, conjunctura economica si social-politica. Ca urmare, valoarea întreprinderii se afla atât sub incidenta unor criterii subiective (psihologice si economice), care amplifica dorinta de a vinde si de a cumpara, cât si a unor criterii obiective bazate pe calcule riguroase.

Notorietatea de care se bucura întreprinderea în lumea oamenilor de afaceri, a clientilor, atitudinea favorabila a factorilor din mediul în care activeaza (banci, furnizori), buna reputatie pe lânga organismele publice (guvern, administratia fiscala etc.) sunt factori psihologici care favorizeaza obtinerea unui pret peste valoarea obiectiva. De asemenea, diferentierea pretului de valoare poate fi rezultatul unor factori economici determinati, în general, de situatia de monopol a întreprinderii cumparate. Achizitionarea unei întreprinderi concurente, de exemplu, va permite practicarea unor preturi mai ridicate, iar cumpararea unei întreprinderi furnizoare va asigura posibilitatea patrunderii pe noi piete, prin reducerea preturilor de vânzare. De asemenea, prin preluarea unei întreprinderi cu un management performant sau cu o retea de distribuire bine organizata, cumparatorul va obtine un efect de sinergie.

Atitudinea cumparatorului fata de valoarea unei societati este depen- denta si de forma în care îsi materializeaza fondurile, respectiv daca face o investitie sau un plasament de capital. Aceasta deoarece în timp ce investitorul îsi asuma responsabilitatea administrarii întreprinderii cumparate, "plasatorul" nu participa la administrarea capitalului, el cedeaza acest drept unei institutii financiare (fonduri mutuale de investitii) sau unei societati comerciale (când cumpara actiuni), care are propria administratie si pe care, în general, nu o poate influenta în luarea deciziilor. În aceasta situatie valoarea întreprinderii este mai putin importanta.

Întreprinzatorul, când investeste bani în cumpararea unei întreprinderi, îsi asuma si rolul de administrare a acesteia, pe care o poate face direct sau prin intermediari. În aceasta situatie poate sa apara efectul de sinergie care genereaza o supraevaluare a întreprinderii si sporeste dorinta de cumparare, deci a pretului succeptibil de a fi oferit. La acest nivel motivatia economica se adauga celei psihologice.

Pretul, spre deosebire de valoare, depinde într-o masura considerabila de calitatea profesionala a celor care negociaza vânzarea. Arta de a negocia se concretizeaza practic (pentru vânzator) în continutul dosarului de prezentare, care este alaturi de documentele contabile si echipa manageriala singura realitate tangibila prin care cumparatorul poate sa cunoasca întreprinderea.

Argumentatia utilizata pentru a justifica vânzarea si pretul cerut sunt atuurile acestuia. Arta de a negocia presupune, desigur, si alte calitati prin care se reuseste manipularea, dominarea si chiar constrângerea partenerilor pentru a-i determina sa accepte un anumit pret.

Desi criteriile subiective au un rol important în stabilirea pretului, baza fundamentarii lui este valoarea întreprinderii, determinata în mod obiectiv cu ajutorul unor metode care folosesc un instrument matematic adecvat. Valoarea

întreprinderii se determina, în acest caz, pe baza elementelor tangibile (corporale) existente în patrimoniul acesteia cum sunt imobilizarile, creantele, titlurile de valoare, datoriile etc. si a elementelor intangibile (necorporale) ca vadul comercial, clientela, calitatea profesionala a managerilor etc.

În practica evaluarii bunurilor corporale se opereaza cu mai multe categorii de valori cum sunt: