Evaziunea Fiscală

1. Noţiuni generale despre evaziunea fiscală.

În aspect general,mijloacele folosite pentru sustragerea de la obligaţiile fiscale se prezintă sub formă variate şi multiple ,însă ele pot fi împărţite în 2 categorii :

1. procedee şi mijloace ilicite ,şi

2. utilizarea imperfecţiunilor legislaţiei.

În literatura de specialitate se încearcă de a găsi o definiţie care ar cuprinde toată complexitatea fenomenului de evziune fiscală cum ar fi :

- eavziunea fiscală reprezintă totalitatea procedeelor licite şi ilicite cu ajutorul cărora cei interesaţi sustrag total sau parţial averea lor de la obligaţiunile prevăzute de legislaţia fiscală – reprezintă sensul larg al noţiunii ;

- sub un alt aspect mai îngust (se referă la ocolirea pe cale legală a prevederelor fiscale) –evaziunea fiscală ar reprezenta sustragerea intenţionată de la executarea obligaţiei fiscale ,comisă nu prin încălcarea directă a normei fiscale concrete ,dar prin evitarea intenţionată ,prin ocolirea acesteea prin intermediul unor acţiuni şi acte simulate şi numai aparent reale ;

- o altă definiţie (de asemenea incompletă ) – evaziunea fiscală reprezintă sustragrea de la plata obligaţiilor fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele şi veniturile impozabile ; ori

- evaziunea fiscală ar fi sustragerea prin orice mijloace ,în întregime sau în parte , de la plata impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor unităţilor administrativ-teritoraile de către contribuabilii persoane fizice şi juridice ;

- şi în sfîrşit , evaziunea fiscală reprezintă acţiunile bine orientate ale contribuabilului ,care-i permit să evite sau într-o măsură sau alta să reducă plăţile sale obligatorii la buget (impozitele şi taxele).

Făcînd o concluzie a celor relatate, putem menţiona că noţiunea de evaziune fiscală poate purta diferite sensuri după conţinut.

Reieşind din cele menţionate anterior ,în dependenţă de modul de evitarea a prevederilor fiscale,putem vorbi despre :

- Evaziunea fiscală legală ,Ea se caracterizează prin ocolirea legii fiscale, folosind procedee şi combinaţii neprevăzutte de aceasta, adică momente scăpate din vedere de legislator ,avînd drept consecinţă :

- evitarea impozitului în general –abţinerea de la exercitarea activităţii reltatele căreia sînt supuse impozitării (în multe cazuri asemenea metodă nu este eficientă deoarece poate paraliza activitatea economică a întreprinzătorului şi duce la pierderea nejustificată a beneficiului ), organizarea unei activităţi în rezultatul căreia întreprinzătorul nu va avea calitatea de contribuabil sau rezultatul acestei activităţi nu va fi impozabil în virtutea legii ,etc;

- micşorarea impozitului fără încălcarea legii fiscale (adică prin planificarea şi optimizarea fiscală) – utilizarea la maxim a facilităţilor fiscale prevăzute de legislaţie ;scăderea din veniturile impozabile a cheltuielelor permise spre deducere ,însă ,într-un cuantum mai mare decît cel justificat din punct de vedre economic (filantropie ,crearea de fonduri supuse amortuzării ,etc.);încadrarea într-un regim fiscal favorabil cum ar fi cazul regimurilor de evaluare forfetară a obiectului impozabil ,adică impozitul este stabilit dinainte la o sumă globală invariabilă (în cazul nostru ar fi obţinerea patentei de întreprinzător ,la genurile de activitate rezultatele cărora în alte condiţii se impozitează progresiv).

- Evaziunea fiscală fraudulasă .

Spre deosebire de evaziunea fiscală legală care în esenţă se caracterizează printr-o atitudine prudentă a sustragerii de la plata impozitelor şi taxelor în limetele legii. Altfel spus,prin fraudă fiscală se înţelege orice acţiune a contribuabilului ce încalcă prevderea fiscală (avînd un caracter intenţionat),cu scopul de a sustrage de la plata impozitelor şi taxelor datorate la buget. Evaziunea fiscală frauduloasă de asemenea poate avea drept consecinţă :

- sustragerea totalmente de la impozitare – spre exemplu ,efectuarea activităţii de întreprinzător fără înregistrarea de stat ,inclusiv la organele fiscale ;menţinerea evidenţei şi nedeclararea materiei impozabile ;efectuarea altor acţiuni care din start sînt îndreptate spre a exclude posibilitatea efectuării controlului fiscal în modul stabilit (crearea uno r întreprinderi fantome ,falimentul intenţionat şi fictiv , distrugerea documentelor),etc.;

- micşorarea mărimii obligaţiei fiscale prin forme variate –tăinuirea (reducerea) venitului prin falsificarea documentelor de evidenţă ,inclusiv prin neîntocmirea unor documente sau întocmirea unor documente primare fictive (cum ar fi vînzările fără factură ,sau emiterea de facturi fără vînzare efectivă; neprezentarea unor documente sau includerea unor date eronate la calcularea şi achitarea impozitelor şi,respectiv ,neachitarea deplină a impozitului ,etc.).

Cauzele evaziunii fiscale

În prezent ,în condiţiile economiei de piaţă ,trecerea tot mai mult de la proprietatea de stat la proprietatea privată condiţionează creşterea şi diversificarea numărului de agenţi economici ,adică a potenţialilor contribuabili. Faptul menţionat şi dezvoltarea rapidă a diferitor relaţii cu caracter economic face dificilă cuprinderea acestora în limetele legislaţiei fiscale şi creează vaste posibilităţi de evaziune fiscală.

În general ,cauzele evaziunii fiscale sînt multiple.Putem numi unele din ele ,ţinînd cont de importanţă şi frecvenţa apariţiei:

1. sarcinele fiscale exagerate , adică o povară fiscală peste măsură,inechitabilă şi instabilă (în special pentru unele categorii de contribuabili )-aceste cauze pot crea motive morale de evaziune fiscală a contribuabilului ,care tratează faptele menţionate ca o exprimare a reprimării (dominării)din partea statului,considerîndu-se ,în acelaşi timp,în drept de a se împotrivi şi astfel se formează opinia generală că „a fura de la visterie nu se consideră furt”.