Finanțele Întreprinderii

1. Conţinutul disciplinei.

La etapa actuală, principalul instrument economic de influenţare asupra sistemului de reforme, precum şi de depăşire a crizei economice în societate sunt finanţele. Finanţele, la rîndul lor, sunt nişte fluxuri economice exprimate în bani prin care se formează, se repartizează şi se folosesc resurse băneşti necesare finanţării activităţii. Finanţarea este o activitate de asigurare a mijloacelor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor cerute de realizarea unui proiect sau a unei activităţi economice şi sociale. Sistemul financiar al unui stat se împarte în 3 domenii importante:

1. finanţele statului la baza cărora sunt bugetele statului şi locale, fondurile extrabugetare şi speciale. Scopul principal al finanţelor statului este formarea resurselor financiare centralizate şi repartizarea acestora pentru finanţarea anumitor necesităţi ale societăţii.

2. finanţele întreprinderii, care sunt bazate pe finanţele persoanelor juridice, au drept scop formarea volumului necesar de resurse financiare pentru a le întrebuinţa în procesul activităţii.

3. finanţele gospodăriilor casnice care au drept bază finanţele persoanelor fizice ce au ca scop formarea veniturilor din bugetul familiei şi întrebuinţarea lor.

Baza sistemului financiar al statului este sprijinită de finanţele întreprinderii. Prioritatea lor în sistema generală a finanţelor se apreciază de un volum mare de resurse financiare generate din contul surselor proprii, precum şi de acoperire a unei părţi esenţiale din veniturile bugetului statului. Finanţele întreprinderii reprezintă un ansamblu de măsuri şi activităţi ale persoanelor juridice care ţin de formarea, repartizarea şi întrebuinţarea resurselor monetare în procesul activităţii economice.

Finanţele întreprinderii deţin un loc important nu numai în sistemul financiar al statului, ci şi în asigurarea dezvoltării sociale şi economice. În plan suprastructural finanţele întreprinderii se reprezintă ca o ramură a ştiinţei financiare care analizează metode şi norme de procurare şi gestionare a resurselor financiare, sursele şi destinaţia lor în vederea satisfacerii diferitor nevoi şi obţinerea de profituri. Indiferent de faptul cine iniţiază şi coordonează activitatea financiară la nivelul întreprinderii, esenţial este faptul ca această activitate presupune existenţa permanentă a unor fluxuri financiare pozitive şi negative care sunt programate de a avea loc în condiţii care să servească interesele întreprinderii.

În mod deosebit, finanţele întreprinderii sunt organizate pentru a satisface realizarea obiectului activităţii în condiţii de rentabilitate. Aceasta înseamnă dimensionarea riguroasă a nevoilor de fonduri pentru exerciţii financiare date şi procurarea la timp şi în mărime necesară a resurselor de acoperire în condiţii avantajoase pentru întreprindere. Procurarea fondurilor se poate realiza din resurse interne (din beneficiul propriu, amortizarea activelor imobilizate) sau din surse externe (aportul adus de acţionari, împrumuturi obligatare, credite bancare). Fiecare din aceste două categorii de resurse presupun costuri, fapt pentru care în cadrul activităţii financiare este necesară o gestionare judicioasă a fiecărei resurse în parte. Fluxurile pozitive de formare a fondurilor necesare pentru finanţarea proiectelor sunt urmate de fluxuri de ieşire (dividende plătite, dobînzi, rambursări la credite, plata furnizorilor, plăţi în contul impozitelor şi taxelor). Analistul din cadrul întreprinderii este obligat să gestioneze atent aceste fluxuri financiare şi să le coreleze cu fluxurile de intrare pentru a le face compatibile. Echilibrul dintre resurse şi nevoi este la nivel de rentabilitate care se consideră cel mai important indicator al finanţelor întreprinderii. Echilibrul financiar la nivel microeconomic se realizează numai în condiţiile păstrării capacităţii de plată, a lichidităţii financiare şi a solvabilităţii care sunt caracteristici permanente ale activităţii întreprinderii. Lipsa capacităţii de plată sau a lichidităţii creează greutăţi financiare foarte mari care pot duce întreprinderea în stare de insolvabilitate. Rolul finanţelor întreprinderii este de supraveghea şi de a corecta operativ orice dezechilibru iniţiind fluxuri corespunzătoare de intrare şi de ieşire înainte ca dezechilibrul să obţină forme ireparabile. Finanţele întreprinderii mai au rolul de a stimula creşterea producţiei, îmbunătăţirea structurii acesteia, modernizarea continuă a produselor, introducerea noilor tehnologii avansate, organizarea raţională a aprovizionării tehnico-materiale, a producerii şi desfacerii, reducerea cheltuielilor de producţie şi de circulaţie, accelerarea vitezei de rotaţie a activelor circulante ţinînd cont de cerinţele pieţei care sunt evidenţiate prin studii de marketing. Finanţele întreprinderii sunt chemate să acţioneze permanent întreaga activitate economică în baza unei înalte rentabilităţi contribuind la consolidarea gestiunii economico-financiare.

2. Funcţiile finanţelor întreprinderii

Finanţele întreprinderii ca orice subsistem financiar îndeplinesc 2 funcţii:

1. funcţia de repartiţie

2. funcţia de control