Fiscalitate

CAP. I SISTEMUL FISCAL

1. Conceptul de sistem fiscal, trăsăturile şi funcţiile acestuia

În ceea ce priveşte conceptul de sistem fiscal, există cel puţin două abordări:

- O primă abordare consideră sistemul fiscal ca fiind "totalitatea impozitelor şi taxelor provenite de la persoanele fizice şi juridice care alimentează bugetele publice".

- Cea de-a doua abordare - "sistemul fiscal cuprinde ansamblul de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o mulţime de elemente (materie impozabilă, cote, subiecţi fiscali) între care se manifestă relaţii care apar ca urmare a proiectării, legiferării, aşezării şi perceperii impozitelor şi care sunt gestionate conform legislaţiei fiscale, în scopul realizării obiectivului sistemului".

Această abordare, pentru care optează şi alţi autori, presupune ca în definirea sistemului fiscal să fie avute în vedere:

a) sistemul de impozite şi taxe directe şi indirecte, care funcţionează în cadrul economiei.

b) metodele,tehnicile şi procedeele ce alcătuiesc mecanismul fiscal şi care permit aşezarea, urmărirea şi încasarea veniturilor cuvenite statului;

c) aparatul fiscal care să reunească cele două elemente enumerateanterior, să le pună în mişcare asigurând funcţionalitateamecanismului fiscal şi realizarea în ultimă instanţă a creanţelor fiscale.

Având în vedere aceste elemente care compun sistemul fiscal se pot pot identifica 3 categorii de actori care acţionează, fie ca parte activă, fie ca parte pasivă, în cadrul structurilor sistemului fiscal:

a) actori dotaţi cu putere de decizie politică în materie fiscală

b) actori insărcinaţi cu deciziile administrative în domeniul fiscal

c) contribuabilii

Orice sistem fiscal prezintă câteva caracteristici:

a) exclusivitatea aplicării - el se aplică într-un teritoriu geografic determinat, fiind unicul colector de resurse fiscale pentru un buget sau un sistem de bugete;

b) autonomie tehnică în condiţiile în care este un sistem fiscal complet, adică conţine toate regulile de aşezare, lichidare şi încasare a impozitelor necesare pentru punerea sa în aplicare;

c) suveranitate fiscală, în condiţiile în care a fost elaborat de organele proprii ale teritoriului în care se aplică.

Sistemul fiscal îndeplineşte mai multe funcţii:

a) funcţia de instrument de mobilizare a resurselor financiare la dispoziţia statului, prin canalele fiscale aflate în economie.

b) funcţia stimulativă a sistemului fiscal care se manifestă prin intermediul facilităţilor acordate investitorilor în scopul impulsionării dezvoltării activităţilor economice, stimulării investiţiilor şi exportului, creării de noi locuri de muncă, sporirii volumului de mărfuri şi servicii etc;

c) funcţia socială a sistemului fiscal - asigură o anumită protecţie socială a unor categorii de cetăţeni cu venituri mici sau sarcini sociale deosebite şi încurajează agenţii economici să folosească forţă de muncă cu randament scăzut, să angajeze personal din rândul şomerilor sau a tinerilor absolvenţi;

d) funcţia de control a sistemului fiscal. In condiţiile economiei de piaţă statul nu mai poate interveni în activitatea agenţilor economici prin măsuri administrative ci numai prin anumite pârghii economice sau financiare. In procesul aşezării, urmăririi şi perceperii impozitelor, prin pârghiile sistemului fiscal statul are posibilitatea, ca prin aparatul său specializat să exercite, în anumite limite, controlul asupra economiei.

2. Conţinutul, caracteristicile şi rolul impozitelor şi taxelor

Impozitul reprezintă prelevarea bănească obligatorie, generală şi definitivă, efectuată de stat din veniturile sau averea persoanelor fizice şi/sau juridice în cuantumul şi la termenele prevăzute de lege, în vederea acoperirii cheltuielilor publice şi intervenţiei statului în economie şi societate, fără obligaţia din partea acestuia de a presta plătitorului un serviciu echivalent direct şi imediat.

Caracteristici impozitului:

a) caracterul pecuniar, impozitul este o plată bănească, deşi, iniţial, au existat şi impozite în natură, iar mai nou, în unele state există şi alte modalităţi de plată;

b) caracterul forţat, fiind o prelevare impusă şi încasată prin puterea de constrângere, în numele suveranităţii statului;