Instrumente Financiare Derivate

Contractul futures este un angajament standardizat intre doi parteneri, un vanzator si un cumparator, de a vinde, respectiv de a cumpara un anumit activ (devize, actiuni, alte titluri financiare sau marfuri si titluri pe marfuri), la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei si cu executarea contractului la o data viitoare numita scadenta.

La baza apariţiei contractelor futures au stat contractele forward.

Contractul forward Contractul futures

Este o înţelegere privată, încheiată între doi parteneri care se cunosc. Este o valoare mobiliară standardizată de către piaţa sau bursa care oferă respectivul contract. Cumărătorul şi vânzătorul contractului nu se cunosc între ei. Aceştia cunosc doar piaţa pe care se desfăşoară tranzacţia.

Activul suport sau obiectul contractului poate fi orice marfă sau orice activ financiar pentru care cei doi parteneri îşi manifestă interesul. Activul suport nu mai este hotărât de partenerii care intră în respectivul contract. Activul suport este stabilit de bursa care oferă contractul, în mod standardizat; în acest sens se defineşte precis calitatea sau caracteristicile ce trebuie să se regăsească în cadrul activului suport; totodată se stabilesc şi gradele de calitate inferioare acceptate pentru active suport asemănătoare, precum şi diferenţele de preţ ce urmează să fie calculate în cazul în care nu se livrează activul suport standard.

Cantitatea ce urmeazăa fi vândută/ cumpărată, preţul convenit şi scadenţa sunt elemente ale contractului futures stabilite în concordanţă cu dorinţele celor doi participanţi la tranzacţie. Cantitatea din activul suport ce urmează a se tranzacţiona este standardizatăşi stabilită de piaţa care oferă contractul. Tot dinainte anunţată, pentru acelaşi tip de contract, este şi scadenţa contractului. Preţul, în schimb, este stabilit prin mecanismul cerere/ ofertă pentru contractul futures pe un anumit activ suport şi este influenţat şi de scadenţa anunţată pentru acesta.

În momentul încheierii unui astfel de contract, nu se cere plata nici unei sume de bani, ca şi garanţie. La ”încheierea” contractului, adică în momentul în care cumpărătorul sau vânzătorul îşi asumă poziţia, se cere fiecărei părţi depunerea unei sume de bani numită marjă sau garanţie.

Elementele de bază ale unui contract futures sunt:

- maturitatea contractului este limită maximă în timp de scadenţă sau data de livrare; de obicei, nu depăşeşte 12 luni.

- activul suport sau activul de bază este reprezentat de marfa sau activul financiar asupra căruia contractul se încheie. Activul support este standardizat din punct de vedere a caracteristicii acestuia, a cantitatea sau valoarei (în cazul SUA contractele futures pe obligaţiuni de obicei au o valoare standard este 100.000 USD).

- modul de livrare a activului suport sau modul de lichidare a poziţiei deţinute de vânzătorul şi/ sau cumpărătorul contractului , acest element se referă la lichidarea obligaţiilor ce revin părţilor contractante. Teoretic, orice contract futures presupune livrarea fizică, la scadenţă, a activului suport; dar statisticile arată că mai puţin de 5% dintre contracte ajung să se lichideze prin livrare fizică a activului support.

- preţul futures este preţul stabilit în prezent, adică în momentul intrării într-o poziţie de cumpărător/ vânzător, pentru activul suport al contractului. Acest preţ urmează să fie plătit la scadenţă. trebuie să subliniem clar faptul că un contract futures NU are preţ în sine, pentru achiziţionarea unei poziţii într-un contract futures NU se plăteşte în mod explicit ceva. Preţul futures nu este preţul contractului futures ci preţul stabilit prin contract pentru a se plăti la scadenţă pentru activul suport al contractului;

- marja sau garanţia este suma de bani pe care intermediarul o cere atât celui care cumpără un contract futures cât şi celui care vinde un contract futures. Această sumă trebuie depusă în contul pe care intermediarul (societatea de brokerage specializată în tranzacţii pe pieţe futures) îl deschide pentru fiecare investitor, fie cumpărător, fie vânzător. Mărimea marjei se calculează ca procent din valoarea contractului şi se situează, în marea majoritate a situaţiilor, în jur de 15%. În practica internaţională marja variază între 5% şi 30% şi creşte sau scade în funcţie de:

o tipul de contract;

o de maturitatea contractului;

o de calitatea investitorilor care intră în poziţiile de cumpărător, respectiv de vânzător;

o de numărul de contracte în care a intrat un investitor etc.

Intermediarul, brokerul, permite şi negocierea marjei, în funcţie de o serie de parametrii pe care îi aplică fiecărui investitor.